Curs practic de inteligenta emotionala

"Parintele" EQ
L-am cunoscut pe dr. Daniel Goleman, "parintele" Inteligentei Emotionale, in octombrie, la Bucuresti. Venise din America pentru cateva zile, sa conduca o conferinta pe tema "inteligenta si emotiile", sa ne invete si pe noi, romanii, cum sa ne desteptam emotional.

Nu stiu daca a avut timp sa se dumireasca in legatura cu gradul nostru de inteligenta emotionala ca popor si nici nu banuiesc daca l-ar fi interesat sa afle macar, sau daca timpul petrecut la noi i-ar fi fost indeajuns pentru a-si face o parere. I-am observat reactiile din mijlocul publicului, o aglomerare de psihologi de-a valma cu manageri, executives si lideri, veniti sa invete direct de la "guru". Intr-o civilizatie destul de diferita de cea din care venea el, dr. Goleman a demonstrat personal cum se trece cu brio testul de inteligenta emotionala aplicata la care, cu sau fara voia noastra, l-am supus.

Ce sunt emotiile?
Pentru unii, emotiile sunt stari de spirit stimulative necesare creativitatii, pentru altii, un semn de slabiciune a fiintei umane, care ar trebui mai degraba ignorat.

Unii gasesc in emotii inspiratia, motivatia de a actiona, altii pericolul, semnalul de alarma al ceasului interior ca ceva se intampla: un atac la ratiune si rationament. Oricare ar fi definitia, emotiile pot fi cu siguranta arme puternice care, manuite corect, pot deveni resurse cel putin la fel de importante ca intelectul. Emotiile sunt cele care ne conecteaza cu noi insine, cu altii, cu universul, sunt cele care ne ajuta sa ne cunoastem, sa fim creativi, empatici, sociabili, sunt cele care ne dau posibilitatea sa ne recuperam viata, sanatatea, familia, sa avem succes.

Extrem de numeroase si complexe, emotiile se pot clasifica in cateva mari categorii:

  • bucurie, fericire, placere, satisfactie, exuberanta;
  • manie, frustrare, dezgust, iritabilitate;
  • teama, panica, ingrijorare, insecuritate;
  • tristete, dezamagire, insatisfactie, repulsie;
  • rusine, umilinta, vinovatie, regret.

Ne nastem cu predispozitia pentru unele, dobandim altele pe parcursul vietii, invatam sa le dam frau liber sau sa le suprimam. Ne rusinam sa etalam emotii negative; "Zoe, fii barbata!", spunem copilului care plange, caci prea des ne educam copiii la scoala ratiunii, si nu la cea a inimii. Le ingropam cat mai adanc in pliurile sufletului pentru ca ne dor, ne sperie, ne contrariaza, ca si cum nu am fi invatat ca oalei sub presiune ii sare la un moment dat capacul.

Teama de a simti, adica de a ne constientiza emotiile, ne face sa uitam ca, neexprimate, emotiile pot duce la depresie (tristete), la stagnarea progresului (frica), la pierderea increderii in sine (rusinea), la rabufnire (mania). Prin emotie intram in imperiul virtutilor, dar mai ales al viciilor, lumea de aburi si vapori a fiintei noastre. A renunta la ele este ca si cum din natura am suprima manifestarea vremii, meteorologia.

Nu emotiile sunt cele care trebuiesc suprimate, ci comportamentele/actiunile pe care aceste emotii le genereaza. Cu alte cuvinte, este sanatos sa avem emotii negative, neplacute, atata timp cat stim ce sa facem cu ele. Autocontrolul se naste nu din anihilarea simtirii, ci din cunoasterea ei si buna gestionare a comportamentului generat de emotie.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4 5 6

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie