Cum ne impovareaza secretele de familie

 

Cu totii am auzit vorbindu-se despre nenoroc in dragoste ("familia asta, din tata-n fiu, n-a avut noroc in amor"), despre cumplitele blesteme care afecteaza sapte generatii la rand, despre bolile ereditare si pacatele stramosilor ("parintii mananca agurida, iar copiilor li se strepezesc dintii" etc.).

Le punem pe seama credintelor strabune ori le consideram superstitii, dar se pare ca stiinta moderna a ajuns sa le dea dreptate.

Ce este psihologia transgenerationala

Se spune ca trupul si psihicul sunt expresii ale aceleiasi fiinte. Plecand de la aceasta premisa a legaturii dintre spirit si trup, psihologii si-au pus intrebarea daca putem vorbi atat de o mostenire genetica, cat si de o mostenire psi- hologica a arborelui genealogic. Intrebarea a luat nastere si a prins din ce in ce mai multa consistenta: psihoterape-uti cu o bogata experienta in lucrul cu oamenii au observat ca exista numeroase aspecte din experienta de viata a clientilor lor care se legau surprinzator de mult cu experientele de viata ale persoanelor din familie. Mai mult, au descoperit ca exista aspecte problematice in viata pacientilor lor care nu au putut fi depasite decat dupa ce au fost abordate intr-o maniera psihoterapeutica, in contextul familiei extinse a persoanelor respective.

Astfel a luat nastere un curent stiintific si psihoterapeutic numit psihologia transgenerationala, care abordeaza persoana tinand cont si de mostenirea sau "incarcatura" psihologica pe care o are de la stramosii sai. In plus, diferitele tipuri de experiente sau traume isi lasa amprenta nu doar asupra destinului individual, ci si asupra destinului familial. Exista, deci, o relatie stransa intre individ si grupul familial din care face parte, fiecare membru al familiei contribuind cu ceva la imbogatirea inconstientului colectiv si la construirea mostenirii psihologice pentru urmasi. Psihologia transgenerationala ne arata cum noi, ca verigi ale lantului transgenerational, nu avem control asupra evenimentelor si traumelor traite de stramosii nostri – si, prin urmare, nici asupra ecoului lor asupra propriei noastre existente – decat daca le recunoastem, le constientizam si le intelegem dinamica.

Abordarea este prezenta in nenumarate studii si cazuri, care ilustreaza modul in care ne putem invinge frica irationala, tot felul de dificultati psihologice si chiar fizice, prin descoperirea si intelegerea paralelei existente intre viata noastra si cea a stramosilor nostri.

Intelepciunea batraneasca

Abordarea stiintifica a acestui concept e foarte recenta, dar el exista si se manifesta dintotdeauna in credintele si convingerile individuale ori culturale ale multor popoare sau religii.

De pilda, de cate ori nu am auzit expresia "aschia nu sare departe de trunchi"? Si de cate ori aceasta expresie nu se refera la aspecte care tin de personalitate sau fire, nicidecum de aspectul fizic?! Asta, pentru ca stramosii nostri nu ne transmit doar trasaturile fetei, culoarea ochilor sau a parului, ci si trasaturi de personalitate, credinte, valori, experiente, mecanisme de aparare.

Trebuie precizat ca "materialul" care se transmite mai departe are o puternica semnificatie pentru existenta si destinul individual; de aceea, experiente psihologice legate de teme precum copii "din flori", amor neimplinit, abandon, secrete ascunse bine de ochii si gura lumii, divorturi, decese (uneori brutale sau neasteptate), fuga sau emigrarea, teme legate de diferente culturale, etnice si alte asemenea experiente – in fond, traumatice – au un ecou puternic in evolutia psihologica si se inmagazineaza in camara inconstientului colectiv.

De cate ori nu am auzit ca "ce se naste din pisica soareci mananca" sau "asa tata, asa fiu"? Este clara intuitia faptului ca ne nastem cu un anume dat, ba chiar mai mult de-atat, asa e firesc sa fie.

Intelepciunea populara si credintele religioase ne spun ca pacatele se mostenesc pana la a saptea generatie sau ca "parintii fac, copiii trag". De cate ori nu auzim de conflicte intre diverse familii (la noi, mai ales in spatiul rural) care se transmit mai departe urmasilor, care se urasc intre ei, desi nici nu mai stiu exact care a fost cauza initiala a conflictului?! Intr-adevar, dupa cum ne arata cercetarile de psihologie transgenerationala, ca urmasi avem tendinta inconstienta sa repetam anumite experiente ori scenarii traumatice ale stramosilor nostri, in incercarea, tot inconstienta, de a de-pasi si integra corespunzator experienta respectiva.

Chiar daca nu le repetam, atunci cand intalnim persoane cu scenarii similare, relatia noastra cu ele nu mai este una autentica, ci este"contaminata" de o serie de comportamente, atitudini, asteptari prestabilite, programate inconstient.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie