Cum ne crestem baietii?

Suntem dezamagite de unii barbati si consideram ca nu au primit educatia corecta. Dar cand, la randul nostru, ajungem mame de baieti, oare ii crestem asa cum trebuie?

Cand avem o fetita, ne e mult mai usor sa intram in rolul de mama: din instinct si din amintiri din copilarie, gasim tonul potrivit. Doar suntem la fel! Pe cand un baiat e altfel. Cum sa-l incurajezi, fara sa-l sufoci?
Cum sa-l educi, fara sa-l transformi intr-un mitocan sau intr-un bleg? Lucrurile se complica daca tatal nu se implica, daca este absent deseori sau, si mai rau, daca lipseste cu desavarsire. Ceea ce nu inseamna totusi un esec garantat.
Probabil ca cel mai dificil este rolul de mama singura, mai ales atunci cand mama insasi provine dintr-o familie predominant feminina, compusa din mama si doua, trei fiice. Intr-o atare situatie, mama nu are nici o idee de-spre ingrijirea si formarea baietilor.
O prima diferenta apare inca din primele saptamani de viata: decalotarea preputului, pentru a preveni fimoza. Acest lucru nici nu-i trece prin cap unei mame singure, care n-a avut frati mai mici si n-a fost avertizata de catre medicul pediatru! Iar neglijarea acestei manevre poate avea consecinte grave asupra vietii actualului bebelus…

Situatia unei mame de baiat nu devine mai usoara dupa trecerea primului an de viata, pentru ca un baietel are, de regula, mai multa energie decat o fetita. Incepe sa mearga mai devreme, se catara pe mobile, umbla la aparatele electronice, se apropie de animale, de strazile circulate, de tot soiul de pericole. Se joaca mult mai zgomotos (cu masinute sau trenulete cu motor, cu pusti, cu trompete) si mai periculos (cu prastii si pistoale cu bile, cu bete si sabii).

Dinamismul lor (turbulenta chiar), le este dat de testosteron. Cum reactioneaza o mama la tot acest vacarm? Incearca sa-l potoleasca, pentru linistea ei si punerea la adapost a baiatului, sau il lasa sa se manifeste? Ideal ar fi ca baiatul sa fie lasat sa se joace afara, dar cu grija, ca sa nu se accidenteze, si sa i se stabileasca anumite limite, fara sa fie cicalit mereu. Esential este ca in jurul varstei de sase-sapte ani sa i se dea baiatului "distanta" fizica si afectiva necesara.

Atunci este perioada in care celebrul complex al lui Oedip slabeste in intensitate, iar baiatul nu mai simte nevoia mangaierilor materne, preferand pistoalele si mingea de fotbal. In aceasta perioada este necesara prezenta tatalui, ca sa-l ajute pe baiat sa se desprinda de mama si sa-si exprime propria identitate. E varsta la care baietii vor o camasa "ca a lui tata", vor sa joace fotbal si sa schieze cu tata (sau cu un alt barbat adult), fiindca acum ei isi cauta modele masculine.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie