Cum le vorbim copiilor despre sex?

IMG_6538

Cum, când și cât le spunem copiilor noștri despre odiseea sexului? Cum putem simplifica povestea asta complicată?

Nu ridicați din umeri a nepăsare… Nu uitați despre cine vorbim noi acum: despre copiii noștri!

Isteți, dezghețați, liberi, vânați din toate părțile de vrăjitori care le colorează universul – telefoane, tablete, jocuri video, filme extraordinare, efecte speciale, miliarde și miliarde de culori și imagini care-i împresoară și-i vrăjesc… Și tu te gândești să-i bagi „pastila“ cu barza care aduce bebeluși sau cu eschiva: vei afla când vei fi mare?! Cât de mare? Că dacă nu-i spui tu, au grijă alții să-i deschidă ferestrele către lumea adulților sau se servește singur de informații – că are de unde… de pildă, în familia mea, principalul vinovat pentru brutala introducere în sex a băiatului meu a avut-o compania de cablu. Ne-au introdus în pachetul de televiziune, canalul pentru adulți fără să ne întrebe dacă îl dorim și ce putem face să-l evităm.

L-am descoperit la timp, am codat canalul la televizor, dar ei au fost mai mereu cu un pas înaintea noastră. Postul pentru adulți era inițial pe canalul 69 (?!), ei au făcut schimbări în grilă și ne-am trezit cu el de-codat pe canalul 40.

L-am codat și acolo, și după introducerea unor noi posturi se tot muta de colo colo. Până am descoperit cum se blochează definitiv a durat ceva…. Acolo a văzut băiatul cel mare primele imagini explicite de sex. Pe la 9 ani.

Au început întrebările și discuțiile. Nu știu dacă am procedat ca-n manual, dar vă ofer soluția pe care am găsit-o eu la întrebările mult prea grăbite și venite mult prea curând ale copilului meu: Roșu la față, timorat și încurcat în cuvinte, ceea ce nu-i stă în fire, s-a apropiat de mine și, cu o expresie care-i trăda o jenă imensă, mi-a spus că a văzut unele chestii la televizor…

Mi-a picat fisa imediat. Soțul meu, care trebuia să-l ia deoparte să-i explice cum vine treaba, a tușit în pumni, descoperindu-și brusc o intensă activitate pulmonară bronșică. „Stai jos, dragule!“, i-am spus, căutând în memorie situații similare din copilăria mea. În cap, mi s-au învârtit într-o fracțiune de secundă un carusel de senzații și trăiri.

Cât de normal și de firesc mi-am trăit copilăria… primul meu sărut pe vremea liceului, prima îmbrățișare erotică din care am vrut să-mi smulgă hainele de pe mine, primul orgasm în care am simțit că mă rup în mii de bucăți și mă împrăștii în mii de stele prin univers, uimirea mea după ce descopeam noi frontiere în amor. Firesc și natural. Iar acum… Tusea forțată, fals astmatică a jumătății mele m-a trezit din reverie.

„Uite… mai știi când m-ai întrebat pe unde a venit Victor, frățiorul tău, și cum l-am scos din burtă? Ei bine, mămicile au acest dar minunat de a naște copii. Există câteva opțiuni, două mai exact, prin care poți aduce pe lume un copil: ori printr-o tăietură pe burtică, ceea ce nu a fost cazul meu, ori printr-un orificiu natural creat special pentru acest scop și care e ascuns privirilor. “

„Știu asta, am văzut pe Discovery. M-am cam speriat și mă bucur că m-ai făcut băiat și nu fată. E mai mișto… și scapi de… treburile astea… ciudate. Tanti aia țipa ca-n filmele de groază…“

Tușitorul a simțit nevoia să intervină, slavă Domnului: „Tati, ca viitor bărbat vei avea multe responsabilități. Nu vei naște copii, dar vei face tot ce-ți stă în puteri ca să-i crești, să-i ajuţi și să le fii un sprijin din toate punctele de vedere. “

„Mda… dar am văzut ceva ce n-am înțeles. Am vorbit și cu Nicu la școală despre asta. A râs de mine… Oamenii mari fac chestiile astea? Le place? E obligatoriu?“

Simțind că e rost de un mare mișto și bășcălie din partea jumătății mele care n-ar fi ratat prilejul să spună câteva cuvinte de duh despre obligativitate și îndatoririle din așternut, cum îi place să mă tachineze, am intervenit brusc: „Eu și tati ne iubim. Ne iubim în toate sensurile, din această dragoste imensă ați apărut tu și fratele tău.“

„Mai urmează și alții?“ Altă criză de tuse. Cu implicații în sfera TBC… „Tibi, bucură-te de copilărie, de jocuri și desene animate, de cărți cu povești și basmele cu eroi legedari. Du-te în lumea elfilor și a gnomilor…. nu intra într-un teritoriu care nu-ți aparține.“

„Dar vreau să știu… toată lumea face asta?“ Discuția nu ducea nicăieri, riscam să intru într-o capcană. Străfulgerarea de lumină am primit-o aproape instantaneu și n-am dat greș. Era artileria grea. Este și acum secretul la care apelez atunci când nu mai am argumente. Este sfârșitul tuturor polemicilor și discuțiilor inutile: Dumnezeu și religia.

Am început cu curățenia din suflet, i-am oferit o mătură imaginară cu care să adune gândurile și imaginile necuviincioase din mintea lui și să le arunce la gunoiul veșnic, apoi i-am vorbit de cât de mult îl iubește Dumnezeu, de darurile pe care le-a primit la naștere, de regulile pe care trebuie să le respecte și la ce s-ar fi ales din noi dacă nu L-am fi avut pe El alături de noi să ne ghideze pe drumul vieții.

S-a liniștit brusc și i-am tăiat cheful de a săpa în pământuri pe care nu le cunoaște. Frica, respectul, teama și credința în Dumnezeu pe care am încercat, așa cum am putut, să i-o inoculez copilului meu, l-a îndepărtat pentru moment de întrebări inutile despre arta amorului. Nu știu pentru cât timp. Sper doar, ca și la el, toate acestea să vină, să curgă firesc odată cu viața… să nu fie nimic prea repede, prea brusc, prea mult dintr-odată… prea…

Autor: Florentina Muşat 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii