Cum educi un copil care suferă de obezitate?

Nu trece cu vederea peste kilogramele în plus ale copilului tău, spunându-ţi că va creşte şi acestea vor dispărea. Obezitatea infantilă este primul pasîn apariţia unor boli care se prelungesc pe tot parcursul vieţii.

obezitate-infantila

foto obezitate infantilă via Shutterstock

Când se vorbeşte despre hipertensiunea arterială, bolile cardiace, cancer, diabetul zaharat de tip 2, bolile hepatice sau afecţiunile orteoarticulare, discuţia atinge mereu un punct comun: obezitatea. Obezitatea este unul dintre cele mai dezbătute subiecte la nivel mondial – sunt voci care o consideră a fi boala secolului 21 – iar procentele ridicate din statistici readuc mereu în prim-plan discuţiile despre posibilii vinovaţi. Industria alimentară, sedentarismul, nivelul ridicat de stres al ultimilor ani, obiceiurile de consum, toate acestea sunt luate în considerare când se vorbeşte despre luarea unor măsuri de prevenţie eficiente, având în vedere că tot mai mulţi copii sunt, şi ei, diagnosticaţi ca fiind obezi. Ba mai mult, în statele fruntaşe la obezitate, precum Statele Unite, se vorbeşte chiar despre prima generaţie de copii care va trăi mai puţin decât părinţii lor. Obezitatea juvenilă este rezultatul mai multor factori, în care fiecare are contribuţia lui. Factorii genetici, alimentaţia dezordonată, lipsa mişcării, anumite dezechilibre hormonale, stresul, precum şi anturajul, toate acestea adaugă, gram cu gram, o presiune uriaşă asupra unui copil care va fi privit ca fiind diferit de cei din jur.

Genetica

Unii copii sunt predispuşi, într-adevăr, la o acumulare mult mai rapidă a kilo-gramelor, din cauza moştenirii gene-tice. Dar asta nu înseamnă că organis-mul nu poate lupta cu această predis-poziţie. Important este efortul comun, şi al copiilor, şi al părinţilor, de a găsi cele mai potrivite combinaţii alimen-tare şi cel mai bun program sportiv.

Alimentaţia dezechilibrată

Realizatorii unui documentar american din acest an, „Fed Up“, au îndreptat degetul spre un singur vinovat, fără urmă de dubiu. Industria alimentară este cea responsabilă, spun aceştia, de paradoxurile care caracterizează Statele Unite: deşi americanii nu au făcut niciodată atât de mult sport ca acum, nu au căutat să consume atât de multe produse cu conţinut redus de calorii, totuşi doi din trei americani sunt supraponderali. Dr. Liliana Popa, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice în cadrul Spitalului Sf. Constantin din Braşov, explică principalele modificări pe care ar trebui să le aducem în alimentaţie, nu doar a celor mici, ci a întregii familii: „În general, tratamentul obezităţii infantile presupune activitate fizică crescută, o dietă moderată hipocaloric, reducerea consumului de grăsimi, glucide şi sodiu, mese regulate, evitarea băuturilor acidulate, fast-food, însoţite de descurajarea mâncatului în faţa televizorului sau a calculatorului. Recomand consumul de alimente cu un aport caloric şi energetic redus, ca legume proaspete (roşii, varză), legume fierte (morcov, gulii, ţelină, conopidă, sfeclă), fructe proaspete (grepfrut, kiwi), ceaiuri de plante neîndulcite, apă, respectiv o alimentaţie bogată în fibre. La adolescenţi, o metodă eficientă de pierdere a greutăţii, dacă cele de mai sus nu funcţionează, este intervenţia chirurgicală“.

◆ Copiii par să fie din naştere reticenţi unor mâncăruri noi, de aceea, dacă vrei să-i obişnuieşti cu mai multe legume şi fructe introdu-le pe rând.

◆ Când le vorbeşti despre mâncare, insistă asupra alimentelor pe care le pot mânca, şi nu asupra a ceea ce nu au voie să mănânce.

◆ Când stabiliţi un plan alimentar al familiei, discutaţi şi cu bunicii despre importanţa respectării acestuia, întrucât ei au obiceiul de a-i recompensa pe cei mici cu tot felul de „bunătăţuri“. Nu păstraţi în casă gustări tentante.

◆ Obişnuiţi-vă să mestecaţi mai încet. Acordaţi mai mult timp mâncării, iar digestia va funcţiona mai bine, veţi consuma mai puţine calorii.

◆ Citeşte etichetele. Ar trebui să găseşti acolo şi informaţiile nutriţionale.

◆ Foloseşte farfurii şi boluri mai mici. Există tendinţa de a umple o farfurie, chiar dacă este mai mare, şi-atunci, în mod firesc, şi porţia devine mare.

Lipsa mişcării

Beneficiile mişcării sunt de necontestat, aşa că mobilizează-ţi familia pentru a practica împreună un sport.

◆ După masa de seară, nu vă retrageţi cu toţii în faţa televizoarelor sau a calculatoarelor, ci obişnuiţi-vă să ieşiţi la o plimbare scurtă de 15 minute. Astfel, veţi evita senzaţia de prea-plin sau greutate.

◆ Ştim, mamele pot să le facă pe toate în casă… mai puţin să-i pună pe cei mici la treabă. Activităţile domestice sunt o modalitate foarte bună pentru mişcare.

◆ Sportul trebuie să facă parte din viaţa celor mici, iar după câteva încercări veţi afla ce activitate fizică i se potriveşte cel mai bine. După antrenament, nu-l răsplăti ducându-l la fast-food-ul preferat. Pregăteşte o gustare în casă.

Emoţiile negative

„Potrivit studiilor, 10% din copiii care suferă de obezitate se confruntă şi cu probleme legate de stres şi frământări psihologice. Copiii stresaţi vor apela la mâncare pentru confort emoţional, refugiindu-se pentru a nu se mai gândi la problemele lor“, explică psihoterapeutul Florentina Ciolacu. Încearcă să discuţi cu cei mici şi să te apropii de ei, fără a crea asupra lor presiuni suplimentare.

„Trebuie să fii un exemplu pentru copiii tăi“

Dr. Liliana Popa, medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice în cadrul Spitalului Sf. Constantin din Braşov:

În tratarea obezităţii infantile se ţine cont de vârsta copilului, dar şi de istoricul medical al acestuia. Pentru cei de până în 7 ani, care nu au probleme de sănătate, se recomandă menţinerea greutăţii, iar pentru cei peste 7 ani este indicată scăderea treptată în greutate. Care este rolul părinţilor în această ecuaţie? În primul rând trebuie să se prezinte cu copilul unui nutriţionist, care să le ofere o evaluare completă a greutăţii, în concordanţă cu istoricul individual de creştere şi dezvoltare al copilului. Calcularea indicelui de masă corporală şi încadrarea acestuia în diagrama vârstei de creştere ajută la depistarea din timp a obezităţii infantile. Apoi, trebuie ca ei înşişi să mănânce sănătos, regulat şi să fie un exemplu pentru copii. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că, pe lângă faptul că obezitatea este condiţionată de supraalimentare şi de sedentarism, ea este determinată şi genetic. De exemplu, un copil care face parte din părinţi cu o greutate normală, prezintă 15 % risc să devină obez, în timp ce un copil cu părinţi obezi are peste 80% şanse să devină şi el obez. Astfel, este foarte importantă colaborarea cu un psiholog care să motiveze, susţină şi să consilieze atât copilul, cât şi familia acestuia, care să devină aliaţi în reuşita tratamentului.

Obezitatea este o povară fizică și psihică

Psihotera-peutul Florentina Ciolacu insistă asupra efortului în echipă pentru a depăşi această problemă.

Copiii şi adolescenţii supra-ponderali şi obezi se confrun-tă cu multe forme de discri-minare. Stigmatul este acela că persoanele supraponderale şi obeze sunt leneşe, nemoti-vate, fără autocontrol, mai puţin competente, neglijente. Din cauza acestui stereotip, copiii şi adolescenţii suferă traume emoţionale pentru că nu sunt acceptaţi, sunt izolaţi, batjocoriţi, chiar agresaţi fizic. Adolescenţii ajung să-şi uras-că propriul corp, pot să aibă stări de depresie, anxietate, posibil risc suicidar, precum şi alte afecţiuni cauzate de tulburarea de comportament alimentar şi inactivitate fizică.

Din cauza excesului ponderal, în antiteză cu stereotipul figu-rii feminine slabe, anorexice chiar, fetele supraponderale sau obeze sunt mai predispuse la judecata socială decât băie-ţii. Studiile arată că aceştia din urmă au parte de reacţii uşor mai înţelegătoare decât fetele, a căror sănătate mentală şi emoţională se degradează direct proporţional cu creş-terea ponderală. Presiunea socială legată de aspectul fizic la fete este mai puternică decât la băieţi, unde implicaţiile sunt mai degrabă de ordin sportiv şi profesional.

Părinţii copilului sau adoles-centului cu obezitate sunt consiliaţi să găsească resursele şi metodele prin care să redu-că stresul în cadrul familiei şi să comunice mai bine cu co-pilul sau adolescentul. În nici un caz nu se va vorbi despre vină, ci despre contri-buţie. Cine şi cum a contri-buit. Secretul este munca în echipă.

◆ Psihoterapeut Florentina Ciolacu, Cabinet Şoseaua Mihai Bravu 172, Bucureşti, tel: 0733.01.51.61

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate