Cum ajung oamenii de la frică la fobie şi angoasă

fobie

foto fobie Shutterstock

De ce se tem oamenii cel mai tare?

Într-un top al temerilor naturale, locul întâi este ocupat de frica de animale (şerpi, şoparle, insecte) – 22%, urmează frica de înălţimi – 20.4%, frica de sânge şi injecţii -13.9%, de spaţii închise – 11.9%, de apă 9.4%, iar pe ultimul loc este frică de furtună (tunete şi fulgere), de care suferă 8.7% din întreaga populaţie a lumii. Nu am întâlnit niciodată o persoană care să susţină că nu se teme de nimic. Probabil că nu exista. Iar dacă ar exista, se pare că i-ar fi greu să supravieţuiască. Cercetările au arătat că maimuţele cărora li s-a extirpat centrul fricii (localizat în nucleul amigdalian, în lobul temporal din zona laterală cortexului cerebral) se apropiau de şerpi cu curiozitate şi, chiar şi după ce erau muşcate de aceştia şi se retrăgeau instinctiv din cauza durerii, continuau să se apropie. Chiar dacă pare adesea o pacoste, frica ne ajută să supravieţuim.

Ne avertizează asupra pericolului, ne determină să luăm măsuri pentru a-i face faţă sau pur şi simplu ne determină să-l evităm, fugind. În astfel de momente apar modificari fiziologice: respiraţia se accelerează, inima bate cu putere, mainile tremură şi muşchii se tensionează, contractându-se. Aceste reacţii sunt determinate de sistemul nervos simpatic şi cei doi neurotransmiţători (adrenalina şi noradrenalina).

Frică, fobie şi anxietate

Spre deosebire de temerile naturale, în care avem de-a face cu un pericol real, pe care îl putem identifica cu uşurinţă, iar reacţiile fiziologice şi psihologice sunt pe măsura primejdiei, fobiile sunt frici intense, incontrolabile, care uneori “paralizează”. Fobiile (phobos în greacă înseamnă frică, groază) se caracterizează prin frica terifiantă, spaima violentă de a fi confruntat cu obiectul fobiei, fie că este vorba de un lucru, un animal, o persoană, o situaţie. Anxietatea este diferită de aceasta: este teama fără obiect, însoţită de griji şi nelinişte, o stare difuză de agitaţie vizibilă a sistemului vegetativ (tremurături, palpitaţii, transpiraţii). Pericole adesea incerte, presupuse, ascunse sau iminente, greu de identificat, sunt aşteptate cu îngrijorare. Extrema la care se poate ajunge este anxietatea generalizată, care se manifestă prin griji de nestăpânit legate de viaţa cotidiană (parazitând orice gând sau comportament).

12% din populaţia lumii suferă de fobie Există fobii mai des întâlnite: frica de înalţime (zbor cu avionul, balcoane înalte), de întuneric (de Lună, morţi si stafii), de păsări, de incendiu, de boală (bacterii, ace, dentist, spitale), de a fi atins. Există şi fobii mai puţin cunoscute, care pot părea caraghioase, iraţionale: frica de plante, de cifre, de cărţi, de hârtie, ceasuri, oglinzi sau computere. Si altele mai “abstracte”: teama de ridicol, de imperfecţiune, de ziua de Duminică (heliofobie), de cifra opt (octofobie), de copaci (dendrofobie), de case (domatofobie), de culori (cromofobie) şi de zăpadă (chionofobie).

Lista fobiilor este interminabilă şi tocmai acest lucru, dar şi absurdul unora dintre ele ne atrage atenţia că, de fapt, ceva este “în neregulă”. Pare greu de crezut că îţi poate fi atât de frică de un rechin, deşi n-ai întâlnit niciodată vreunul (şi nici nu ţi-ai propus), sau de o coală de hârtie, deşi nu s-a întâmplat nimic traumatic în viaţa ta, în care să fie implicată o bucată de hartie, într-o formă sau alta. Chiar şi frica intensă, incontrolabilă, de un gândac sau păianjen, pare ciudată, cu atât mai mult cu cât n-a existat vreo interacţiune cu aceştia, vreodată, în afară de a-i vedea ocazional încercând să convieţuiască sub acelaşi acoperiş. Si, de fapt, orice persoană care suferă de o fobie ştie, cumva, că teama sa este iraţională şi că, de fapt, de altceva se teme. Dar deşi incearcă să se convingă că este absurd să fie paralizată de frică în faţa unui gandac, că n-are de ce să-şi facă griji pentru atâta lucru, că gândacul nu îi poate face nici un rău – cu greu se poate linişti, emoţiile fiind copleşitoare. Uneori doar gândul că gândacul (sau orice alt obiect fobic) ar putea apărea, este suficient ca frica să pună stapânire pe persoana respectivă.

Ce se află în spatele fobiei?

Faptul că persoana care suferă de fobie bănuieşte că de altceva se teme, şi nu de obiectul fobiei, nu este suficient pentru a se elibera de aceasta. Apare automat interesanta întrebare: dacă nu de gândac îi este teamă subiectului, atunci de ce? Ce anume generează o angoasă atât de intensă? Si de ce nu îi poate fi frică persoanei respective de obiectul real al fobiei?

Freud a reuşit să răspundă acestor întrebări, cu un secol în urmă, revoluţionând domeniul psihologiei. De atunci tot descoperim, în cabinetele de psihoterapie, că în spatele fobiei se află, de fapt, o fantasmă. Fie ca aceasta are un conţinut sexual sau agresiv, ea este moralmente de neacceptat pentru subiect, generând un conflict psihic puternic. Apare un amestec de dorinţă, vină, reproş şi teamă de pedeapsă căruia nu ştie cum să ii facă faţă. Ingrozit, subiectul încearcă să o ignore, să uite de ea, să o refuleze, aruncand-o in inconstient. Frica aferentă acesteia rămâne însă, dar se “agaţă” de un alt obiect, care are legătură doar tangenţial cu fantasma. Astfel, se deplasează angoasa de la obiectul real, fantasma, la cel aparent – şoarecele, gândacul, întunericul, liftul etc. Dorinţele inconstiente interzise, refulate, sunt astfel deplasate pe obiecte sau situaţii. Astfel, fobia de pisici sau păsări ar putea trimite cu gandul la dorinţe sexuale interzise, aşa cum fobia socială poate exprima teama de contact cu ceilalţi ca o inversare a dorinţei excitante de acuplare. Din punct de vedere al economiei psihice, mintea umană se protejează mai uşor prin evitare de un pericol extern (fobie) decât de ceva (aparent) lipsit de sens şi reprezentare (aşa cum se întampla în anxietate, atacuri de panică).

Eliberarea, vindecarea de fobie nu se face cu uşurinţă. Subiectul se confruntă cu emoţii copleşitoare, care necesită un mare consum psihic şi suferinţă. Investeste timp şi energie în dezvoltarea unor strategii care să îl ajute să ascundă celor din jur, pe cât posibil, fobia sa, de care se simte adesea ruşinat si umilit. Unele fobii sunt însă greu de ascuns: nu poţi evita la nesfârşit să circuli cu mijloacele de transport în comun sau cu ascesorul, e frustrant să dormi cu lampa aprinsă seară de seară din cauza fricii de întuneric, să eviţi ani de-a rândul călătoriile peste hotare sau să circuli mii de kilometri cu maşina din cauza fricii de zbor. Mai mult decât atât, fobia de spitale pune în pericol sănătatea, prin evitarea sistematică a medicilor şi analizelor, ceea ce face foarte dificilă prevenţia. Subiectul încearcă de multe ori să lupte singur cu fobia, fără să caute ajutor psihologic de specialitate – adesea din cauza prejudecăţilor.

Fobia socială, agorafobia şi fobiile specifice

Fobiile au fost împărţite în publicaţiile de specialitate în trei mari categorii: fobia socială, fobiile specifice şi agorafobia. Fobia socială este adesea considerată mai intensă decât fobiile specifice (de şerpi, întuneric, sange), despre care am scris pe larg mai sus.

Cum se manifestă fobia socială?

Subiectul este foarte preocupat de părerile celorlalţi despre sine, dar şi terifiat de acestea. Dorinţa sa de a produce un impact puternic asupra lor este însoţită de teama de ridicol, de gândul că nu va reuşi, că se va face de râs. Nu se simte în largul său cand este privit, este nesigur în faţa străinilor, îi este teamă că va fi aspru judecat. Se aşteaptă la urmări catastrofale. Orice ieşire poate deveni problematică, vorbitul în public este evitat, devenind uneori imposibil. Se teme de respingere şi de evaluare socială negativă, pe atât de mult pe cât işi doreşte să fie apreciat şi să iasă în evidenţă. Problemele pot merge de la fobia socială până la o influenţă majoră asupra modului de relaţionare a subiectului, numit tulburare de personalitate evitantă. Agorafobia şi atacurile de panică sunt adesea catalogate drept cele mai grave tipuri de fobii. Am discutat despre ele într-un articol anterior.

Psihoterapeut Alina Tuica

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie