Cu socrii sub acelasi acoperis

Familie
„A locui sau a nu locui cu socrii" nu este o dilema shakespeariana. Probabil ca este un lucru de bun simt sa-ti dai seama ca, in masura in care ai de ales, e bine sa eviti astfel de combinatii locative intre generatii. Si totusi, lucrurile nu sunt mereu atat de simple. Pentru ca ratiuni pentru ca unul sau altul dintre parintii cuplului marital sa vina sa stea in aceeasi casa se vor gasi mereu.

Iti face viata mai usoara?

Din registrul motivelor care nu lasa loc de alta solutie putem lista: starea de sanatate a unuia dintre parinti si nevoia de a-l avea sub observatie, ajutorul pe care il dau parintii in ingrijirea nepotilor, faptul ca voi aveti casa mai incapatoare si parintii nu se descurca cu pensiile pe care le au, faptul ca mama te mai ajuta la curatenie sau la gatit si tot asa.

Ceea ce ajunge sa devina sursa de potentiale conflicte nu are legatura cu motivele din acest registru, ci mai degraba cu motivele mai putin evidente care tin de relatiile dintre generatii, parinti si copii. Pentru ca, pana la urma, decizia de a locui cu parintii sau socrii ajunge sa complice viata, nu sa o faca mai usoara.

Si e simplu ca buna-ziua de ce se intampla acest lucru, e aproape aritmetic: penru ca in loc sa gestionezi relatiile, problemele si conflictele dintr-o singura familie (a ta), ajungi sa gestionezi problemele din familia ta plus cele deja existente in familia extinsa. Pentru ca rolurile se amesteca: nu esti numai sotie si mama, esti si fiica parintilor tai sau ajungi sa il vezi mult mai clar pe sotul tau ca fiu al parinilor lui.

Cu alte cuvinte, numarul rolurilor si al relatiilor familiale se dubleaza si se suprapune. Si asta nu prea are cum sa iasa bine, pentru ca nu exista o delimitare foarte clara intre rolulri, momente si raportari. Si probabil ca nici nu te vei bucura foarte tare cand socrii vor tine partea sotului tau, desi nu au fost invitati oficial la dezbatere.

Familie, relatii, comunicareMai multe familii, mai multe probleme

Si uite-asa incepe un razboi silentios, la inceput, intre rolurile de copil al parintilor si membru al familiei noi. In asta consta principala dificultate in a trai cu familia extinsa. Pentru ca este inevitabila amestecare rolurilor si autoritatilor.

Fiecare familie exista si functioneaza dupa niste reguli proprii, care se ajusteaza prin interactiunile dintre mebri, in timp. Nu poti pretinde unei familii care a functionat dupa niste reguli sa accepte si sa se conformeze unor reguli noi imediat.

De aceea vor exista mereu conflicte legate de cine face cumparaturile, cum se fac (corect!) sarmalele si pana la cat de tare se poate da sonorul la televizor dupa ora 20.00. Asta, ca sa nu mai intram in polemici de genul „cum sa iti cresti copilul”, care poate fi o adevarata epopee si poate genera adevarate tragedii.

Uneori (de fapt, de cele mai multe ori), este si-asa suficienta provocarea pentru membrii familiei noi sa se ajusteze intr-un stil de convietuire noua, pentru ca fiecare dintre parteneri vine in relatie cu modelele de rol-sex si cu ideile despre cum se intampla traiul in doi pe care le-a cunoscut in propria familie. Asa ca sa ai in fata zilnic sursa acelor modele pe care incerci sa le ajustezi conform stilului si viziunii familiei tale este o dubla provocare.

Spatiul familial si limitele

Motivele pentru care apare mixul de generatii sunt „irezistibile” pentru ca, aparent, nu exista alta varianta. In realitatea adulta, variante exista si nici macar nu sunt atat de neortodoxe. Ceea ce face diferenta este asumarea unor responsabilitati pentru propria familie, in timp ce nu neglijezi nici ajutorul dat parintilor- socrilor, in timpul si cu resursele pe care le planifici in acest sens.

Gandul ca aceste resurse sunt nelimitate si alimentate doar de sentimente, e departe de a fi realist. Si realitatea e mai dura atunci cand constati ca nu-ti face placere, ba, mai mult, te scoate din sarite sa gestionezi lucruri care nu tin de familia ta.

Iar daca ai ajuns in acest punct firesc uman, apare negresit si sentimentul de vinovatie, combinat cu faptul ca vrei sa reusesti sa te porti civilizat si „sa nu mai pui la suflet”. Doar ca astfel de lucruri apar fara sa ai drept de apel constient, tocmai pentru ca se intampla ceva asa de bazal cum este incalcarea teritoriului si a limitelor simbolice ale spatiului familial.

Andreea Dirzu, psiholog

Benessere by Centrofarm

Foto: shutterstock

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie