Cristina Venedict – reportaj dintr-o milisecundă

cristina venedict artist fotograf

La 34 de ani, Cristina Venedict, o mămică artist-fotograf, din Botoşani, a câştigat premiul naţional al celei mai mari competiţii de fotografie din lume, lucrarea ei fiind desemnată cea mai bună fotografie a unui artist român.

Cristina este un fotograf – creator. O mână de femeie, delicată şi cu ochii adânci, mustind de poveşti nespuse. Şi imaginile surprinse de ea sunt la fel, cumva mângâiate de aburul unui talent ieşit din comun. Ea nu este, desigur, singura româncă pasionată de imagini, mai sunt probabil zeci sau sute.

O meserie din care nu câştigi

Este însă singura câştigătoare a unui premiu naţional „Sony World Photography“, o competiţie care premiază și recunoaște cele mai bune fotografii contemporane din lume, realizate în ultimul an. Pasiunea pentru fotografie, spune, a descoperit-o târziu, după facultate, dar rădăcinile iubirii pentru artă, pentru frumos sunt moştenite de la tatăl ei: „Tata a pictat mult în tinerețe şi, cu toate că o vreme a făcut pauză, tot timpul își dorea să aibă timp pentru pictură. Şi acum, când are un moment liber, abia așteaptă să se aşeze la şevalet şi e entuziasmat ca un copil când ţine pensula în mână.

Cred că același sentiment îl am şi eu acum, când fotografiez, când simt că pot să prind o viaţă, acolo, în milisecunda de lumină captată. După terminarea Facultăţii de Psihologie, simțeam că nu sunt eu, că fac lucruri care nu mă reprezintă și îmi doream foarte mult să-mi găsesc calea. Simțeam că nu fac lucrurile cu pasiune și asta mă întrista. În timp ce vorbeam cu o bună prietenă pe internet, la un moment dat mi-a trimis o fotografie făcută de fratele ei. În momentul în care am văzut acea fotografie, am simțit că eu trebuie să mă exprim prin imagine.

cristina venedict 1

A fost dragoste la prima vedere. Eu am terminat un liceu de artă şi desigur pictorii au fost printre primii care mi-au influențat adolescenţa… Degas, Picasso, Lautrec au fost printre cei care m-au marcat prin tușele şi trăirile transmise în operele lor. Dar nu m-am îndreptat după terminarea liceului spre artă, fiindcă știam că viața de artist este grea și nu este o meserie unde să câştigi.

Toţi apropiații mei m-au încurajat să merg spre o meserie «mai de viitor»“. Încă din facultate s-a îndreptat din nou către artă, a abordat muzica, designul şi filmul, a încercat crochiurile și tot felul de combinații vestimentare și cromatice.

Un deceniu de pasiune

Dar „povestea milisecundei de frumos“ surprinsă în imaginea fotografică i-a rămas în suflet şi a captivat-o: „Fotografia am făcut-o, încă de la început, pasional şi cu uşurinţă, fiindcă tot ce am acumulat până atunci și-a pus amprenta acolo. Ce m-a bucurat enorm a fost că de la început aveam foarte multe idei. Când am descoperit pasiunea pentru fotografie, acum zece ani, viața mea a căpătat un scop şi am simţit că asta îmi doream. Să simt pasiune și să simt că trăiesc.

Poveştile din imagini

La început am realizat portrete, naturi statice, combinam pictura cu fotografia, am experimentat mult, fiindcă eram extrem de încântată de acest mod de exprimare. Ușor-ușor, am început să fac colaje digitale, să spun povești prin imagine. A fost o perioadă în care predominau compozițiile alb-negru, copiii, păsările și locurile misterioase. Din mai multe fotografii concepeam o imagine, care în final spunea foarte mult despre mine și prin fiecare astfel de colaj mai descopeream lumii o parte din mine, o parte ascunsă care abia aștepta să iasă la lumina.

cristina venedict 2

Așa, copilul din mine s-a bucurat și eu sunt conştientă că în fiecare dintre noi există un copil care simte nevoia să se manifeste din când în când“. Şi acum îşi aminteşte ziua când a vândut prima fotografie, când a reuşit să câştige bani din munca ei: „Primisem un e-mail în care cineva dorea să cumpere un print. Nici nu știam cum să reacționez, eram așa bucuroasă… Am început apoi colaborarea cu un hotel din Botoşani, apoi am reușit să am comenzi și în afara ţării. Prima mea expoziție a fost la Sibiu, în centrul medieval, o expoziție de grup realizată de cei de la BadorGood, un site foarte apreciat la vremea aceea, adică prin 2007. Apoi am avut o expoziție personală, la Galeriile de Artă, din Botoșani şi o alta la Iași. În 2011, am fost contactată de United Creativity, o organizație care se ocupă de promovarea artiștilor din partea aceasta a Europei.

Portretul în deplinătate

Am participat la prima ediție, a fost o experiență minunată, unde m-am bucurat de sprijinul Institutului Cultural Român şi am participat la expoziții de grup în Polonia și Anglia. Apoi și în alte țări, în Irlanda, SUA, Viena, Egipt, Elveţia, Grecia și la diferite festivaluri de fotografie din România. Prima poză într-o revistă tipărită am avut-o în 2007, anul în care m-am căsătorit, în revista Photomagazine, iar lucrarea s-a numit «The little pear girl»“. Ideal, spune Cristina, este ca fiecare fotograf să exprime, prin imaginea surprinsă, amprenta personală. „Din păcate, la noi, ca și peste tot în lume, unii fotografi văd fotografia ca pe o meserie facilă și destul de cool.

Din punctul meu de vedere însă, cei care fac performanță din fotografie și într-adevăr sunt apreciați sunt cei care o fac cu dăruire, cei care simt fotografia nu ca pe o meserie sau ca pe un mod uşor şi distractiv de a câștiga bani, ci văd în milisecunda aceea de lumină o nelimitată sursă de inspirație și de stimulare a creativităţii. Eu am început să fac fotografie poate un pic în sens invers, adică la început aparatul era doar un mijloc de a-mi găsi subiectul pentru poveștile digitale și nu mă interesa prea mult să-l cunosc, să-l studiez. Experimentarea și joaca începeau după fotografiere, în momentul în care continuam povestea cu ajutorul tabletei grafice. Treptat, aparatul a devenit pentru mine centru de interes și am început să-l studiez și să experimentez cât mai mult și să fiu fascinată de lumea portretelor.

cristina venedict sedinta foto

Iar din 2010, după ce s-a născut Sasha, băieţelul meu cel sensibil şi plin de iubire, care are acum aproape şase ani, aplecarea mea către portretul fotografic, către surprinderea omului, a devenit deplină. În momentul în care fac un portret, încerc să creez o atmosferă relaxantă, în care  ușor-ușor să apară apoi și naturalețea, și normalitatea noastră acolo, în decor. Apoi, în fiecare fotografie există ceva din mine… Credinţa mea este că nu se poate face o fotografie fără a transmite și ceva din lăuntrul tău. Când simt că mă armonizez cu locul, atunci încep să fotografiez. Contează foarte mult ca subiectele să nu se gândească foarte mult la cum arată sau dacă dau bine în poză, contează empatia dintre noi și atmosfera iscată acolo“.

Fotografia cu care a câștigat anul acesta premiul naţional în cadrul „Sony World Photography Awards“ , este o fotografie a Adei, o tânără actriţă ale cărei trăsături au impresionat-o profund şi a fost realizată în studioul Cristinei din Botoșani, într-o sesiune fotografică pe care a numit-o „Bird dream“, iar imaginea câştigătoare a fost expusă la Somerset House din Londra. Cristina mărturiseşte că aproape tot ceea ce o înconjoară îi devine sursă de inspiraţie, dar mai cu seamă căldura şi frumuseţea oamenilor pe care îi întâlneşte, stilul lor de viaţă.

Imaginea care schimbă vieţi

„Îmi place mult să lucrez cu oamenii, să scot din ei părţi ascunse sau cenzurate. Îmi place să aud de la oamenii fotografiați că a fost ca o terapie pentru suflet. Niciodată nu m-am gândit înainte ce mult poate schimba o fotografie un om. Acum însă ştiu că o imagine are această putere formidabilă. Să nu uităm să ne hrănim sufletul cu frumos, cu visuri şi culoare, să încercăm să dăm frâu liber imaginației, astfel încât copilul din noi să se bucure și să rămână viu“.

Foto: arhiva personala

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera