Crezi ca ai putea sa faci diabet?

Daca esti supraponderala si sedentara, intrunesti deja doua din conditiile dobandirii diabetului zaharat. Vestea buna este ca poti sa scazi riscul de a te numara printre pacienti daca pastrezi sau adopti un stil sanatos de viata.

diabet

foto diabet via Shutterstock

Diabetul zaharat de tip 2 este o boala cronica. Apare frecvent dupa 40 de ani, dar si la tineri peste 20 de ani. El reprezinta un factor major de risc cardiovascular (70%-80% dintre bolnavi mor de boli cardiovasculare).

In plus, diabetul zaharat este cauza cea mai frecventa a orbirii, insuficientei renale si amputatiei membrelor inferioare. In anul 2000, in lume, existau 160 milioane de persoane bolnave de diabet, peste 90% dintre acestea avand diabet de tip 2. In ritmul actual de crestere, in anul 2025 vor fi peste 300 de milioane de diabetici.

In Romania, in 2002 erau inregistrate 400.000 de persoane cu diabet, dar probabil ca exista cam tot atatea persoane nediagnosticate, specialistii estimand totalul la aproximativ 1 milion. Cifrele sunt ingrijoratoare, la fel ca si acelea care privesc speranta de viata redusa a celor afectati de aceasta boala.

Diabetul de tip 2 poate scadea durata vietii cu pana la 16 ani la pacienti cu varsta intre 20 si 29 ani, cu 11 ani la grupa de varsta 30-39 ani, cu 10 ani, daca apare intre 40 si 49 de ani si cu 6 ani cand e diagnosticat dupa 50 de ani. Analiza datelor epidemiologice din Bucuresti arata o prevalenta usor mai mare la femei (52%) fata de barbati (48%).

Ce este diabetul

Diabetul zaharat este o tulburare complexa a metabolismului energetic al organismului, strans legata de stilul nesanatos de viata: aport caloric crescut (in special grasimi si dulciuri concentrate sau bauturi dulci) si activitate fizica scazuta (sedentarism).

Diabetul nu este o boala in sensul traditional al termenului, apropiindu-se mai mult de definitia de sindrom ale carui componente au ca element comun hiperglicemia. Diabetul este clasificat in diabet de tip 1, diabet zaharat de tip 2, diabet gestational si alte tipuri specifice, care includ boli ale pancreasului exocrin (pancreatita, traumatisme pancreatice), boli ale glandelor endocrine (hipertiroidism, acromegalie), diabet indus de medicamente sau substante chimice (hormoni, glucocorticoizi etc.).

Boala evolueaza, de regula, pe fondul excesului ponderal si initial poate fi echilibrata prin dieta, cresterea activitatii fizice si tratament medicamentos oral.

Ucigasul tacut

“Veneam la spital sa iau medicamentele antidiabetice pentru tata, dar nu m-am gandit niciodata ca o sa fac si eu diabet.”

Mariana Voicu are 49 ani, locuieste in Bucuresti si este profesoara de constructii si informatica la un liceu si la Scoala de Arte si Meserii. Are doua fiice: Alexandra, 21 de ani, si Teodora, de 19. Si-a descoperit diabetul in urma cu 11 ani, in 1996, un an foarte dificil pentru ea: “In ianuarie tata a murit de cancer ganglionar, in octombrie a murit si fratele meu, la 46 de ani.” In decembrie, Mariana avea deja mari probleme de sanatate, fara simptome evidente.

Stiindu-se dintr-o familie cu diabet – tatal ei, fratii acestuia si o sora a mamei au avut diabet de tip 2, Mariana s-a hotarat sa-si faca analizele si a descoperit ca avea glicemia 137 mg/dl (la un pacient sanatos, glicemia dimineata, pe nemancate, trebuie sa fie sub 100 mg/dl).

“Doi ani am tinut regim alimentar: 100-150 g de paine graham, fara cartofi, mancam foarte multe fructe, am slabit vreo 7 kilograme. Daca dau jos cateva kilograme, scade si glicemia. Apoi m-am simtit mai bine, nu am mai avut starea groaznica de oboseala si am inceput sa mananc… Mai scapam si o prajiturica, o inghetata…

Bineinteles, glicemia a inceput sa creasca. Si trigliceridele si colesterolul. Apoi am trecut pe tratament medicamentos. Iar din septembrie 2006, pe insulina. Atunci, cand am ajuns la doctor, aveam glicemia 490! Incepusem sa slabesc, in 2-3 saptamani slabisem vreo 10 kilograme, desi mancam ca de obicei. Si ma simteam foarte, foarte obosita. Dar ma gandeam la cancer, in nici un caz la diabet!”

De cand se stie, Mariana a fost mare amatoare de dulciuri. “In copilarie furam borcanul de dulceata de la mama si il mancam pe ascuns. Si acum imi plac dulciurile, la nebunie… Gras nu prea mananc. Si dintotdeauna am fost rotunjoara. Plus ca sunt cadru didactic si cand ma suparam la scoala sau aveam examene de grad, ajungea si la 300 glicemia.”

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate