Credeam ca ma doare stomacul, dar eram aproape de infarct!

Avea un blocaj arterial nestiut si era cat pe ce sa moara de "aceeasi boala ca si Ralu Filip", cum i-au spus medicii.

Dar Ioana a avut sansa unui diagnostic si tratament la timp si a trait sa ne povesteasca intamplarea.
Ioana Pantea este casatorita si are o fiica stabilita in Statele Unite, pe care o viziteaza foarte des. Este o femeie activa si in forma, si pana la cei 51 de ani, pe care nu ii arata, a avut intotdeauna rezultate bune la analize: colesterolul, trigliceridele si glicemia in limite normale.

"Nu am mancat grasimi, nu am fost niciodata supraponderala, dar nici n-am facut sport, desi sunt o persoana activa. Mananc foarte multe fructe si legume, iar in ultimul timp chiar mi-am controlat dieta." Ioana calatoreste mult si nu a avut probleme de sanatate, cu exceptia unor niveluri de tensiune arteriala crescute si tratate… cu neglijenta, cum spune ea.

"Am avut tensiune oscilanta, dar am stat multa vreme pe la valori de 17-18 fara sa o tratez. De foarte multe ori nici nu stiam ca e crescuta! De doi-trei ani urmez un tratament cu Prestarium, o pastila dimineata." Cu tensiunea tinuta sau nu sub control, Ioana a muncit si a calatorit, a dus o viata fara restrictii si a ajuns pe mai multe continente.

Anul trecut, pe 10 martie, a plecat din nou in Statele Unite, la fiica ei, care urmeaza sa nasca. Nimic din viata de pana atunci nu anunta pericolul de moarte prin care avea sa treaca:

"Pe la mijlocul lunii aprilie, intr-o seara, am mancat o inghetata – cam repede, m-am gandit eu in timp ce vorbeam cu sotul meu la telefon si mancam inghetata. A doua zi, mi-a aparut o durere in piept. Am crezut atunci ca ar fi ceva de la stomac sau de la gat, ca poate am racit de la inghetata.

Aveam o durere foarte puternica, cu arsura pe esofag, pana la baza gatului. Am asteptat o saptamana. Daca ma miscam, durerea era continua. Trebuia sa ma opresc un minut, ca sa-mi treaca. Uneori ma durea si in repaus, in pat, daca faceam o miscare necontrolata.

Durerea imi aparea si de 15 ori pe zi! In mers, la urcat trepte, cand ma suparam putin. Am luat Zantac, pentru stomac, si Distonocalm. Durerea a mai cedat, iar eu am crezut ca de la Zantac. A doua zi durerea a aparut din nou. M-am dus la medic, in America. Cand i-am spus ca a cedat la Zantac, medicul a crezut ca am reflux gastroesofagian. Mi-a spus sa iau Prevacid, trei zile, iar daca nu imi trece, am nevoie de investigatii." Inainte de a pleca in America, Ioana facuse EKG si ecografie cardiaca – un control de rutina, stiind ca tatal ei e cardiac.

Rezultatele au fost perfecte, iar acum, desi durerea persista undeva la mijlocul sternului, Ioana refuza sa creada ca are probleme cu inima. Un medic din Romania a sfatuit-o la telefon sa ia nitroglicerina, ca sa-si puna un diagnostic.

"Luati o nitroglicerina in momentul in care va apare durerea si continuati activitatea. Daca durerea cedeaza, aveti angina pectorala." Testul nitroglicerinei i-a tras semnalul de alarma, si a doua zi Ioana si-a facut o rezervare pentru primul zbor spre casa.

Calatoria a decurs fara probleme, care au aparut insa la consultatie: "EKG-ul a iesit prost. Dar am insistat sa fac si examenul la efort, desi nu era cazul. Dupa trei-patru minute de alergat pe banda mi s-a facut rau.

Puteam sa fac infarct! M-am programat de urgenta la o coronarografie, la Angiomed, la doamna doctor Pinte, pe care o cunosteam din interventiile (o arterografie si o coronarografie) facute tatalui meu.

Cu anestezie locala, la picior, procedura a durat foarte putin, in jur de 20 minute si a costat 1.700 lei. Intrebasem in America cam cat m-ar costa aceasta analiza si mi-au spus ca in jur de 10.000 de dolari. Doamna doctor a descoperit blocajul pe artera – in partea stanga, pe aorta principala LAD 80%, la 0,5 cm de origine.

Dupa analiza am fost internata o noapte, pentru ca trebuia sa stau 12 ore nemiscata, in pat." Avea nevoie urgenta de un stent pe artera. Dilatatia a fost facuta de acelasi medic, la Spitalul Militar de data asta. Procedura este asemanatoare cu coronarografia.

"Nu m-a durut absolut nimic, a durat exact 30 de minute." Intre spital si clinica particulara au fost, totusi, cateva diferente: "La Angiomed am stat singura in rezerva, cu televizor, aer conditionat, personal care se ocupa numai de mine. As fi preferat sa fac si dilatatia la Angiomed. Chiar daca te costa mai mult, pentru sanatate dai oricat.

In spital am stat cu mai multe persoane in camera, atentia asistentelor a fost, fireste, distribuita, am avut nevoie de plosca foarte des, pentru ca trebuia sa beau 2,5-3 litri de apa!" Interventia i-a salvat viata si i-a redat completa libertate de miscare. Urmeaza un tratament medicamentos timp de cateva luni, dar medicii i-au spus ca poate duce o viata absolut normala. Cateva zile mai tarziu, Ioana se pregatea din nou sa traverseze oceanul…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate