Creatoarea de jucarii

Fără categorie

Deseori uitam ca in fiecare adult se ascunde un copil. Sau ne prefacem ca uitam. Atat ca uneori, e drept, tot mai rar, ne e dor sa ne aducem aminte de asta. Atunci, mainile, ochii si sufletul unora dintre noi se fac ecou pentru ochii, mainile si sufletul copiilor nostri. Si asa se nasc jucariile!

Ca sa poti intelege cum se creeaza o jucarie, trebuie sa ai rabdare, sa stai deoparte si sa privesti. Cum ia forma, mai intai pe o foaie de hartie, apoi "de mana", pe o planseta, pentru ca in final sa devina un obiect concret, pe care poti sa-l strangi in brate ori sa-l tragi de urechi. Si pentru asta, trebuie sa cauti un ghid profesionist in lumea fabuloasa a jucariilor.

Asa am descoperit-o pe Alice Mihai. Alice are putin peste 50 de ani, in schimb spune despre ea insasi ca "are un suflet de 20". Are doi baieti gemeni, Liviu si Mihai, care, atunci cand s-a apucat ea de facut jucarii, de-abia mergeau in picioare si erau primii care incercau calitatea si rezistenta mascotelor create de "mami". Acum baietii sunt oameni casatoriti, cu facultati si masterate, dar sunt la fel de atasati de jucariile facute de mama. In plus, ea a devenit de patru ori bunica, iar micii neastamparati, Matei, Iza, Anisia si Luca, sunt incantati ori de cate ori Alice face cate ceva in "laboratorul de incercare" pentru jucarii. La ea acasa este un du-te-vino, o forfota de intrari si iesiri, de voci, de rasete, imagini pe ecrane de computere, probe si schite colorate, singurul colt cumintel fiind planseta uriasa, pe care isi deseneaza creatiile. Aici s-a nascut majoritatea celor aproape doua sute de mascote si jucarii concepute de Alice. Aici au fost lipite primele nasuri de pasla ori din nasture colorat, ochii din plastic si urechile de plus pentru multe dintre ele. "Asta, da, e adevarat, e o planseta istorica. A fost a tatalui meu, arhitect ca si mine, si e istorica macar prin amintirile pe care le poarta in spate. Si iti spun cinstit ca, nu stiu cum se face, dar oricat de comod mi-ar fi, nu pot lucra in alta parte. Parca nu am inspiratie." Pe coltul plansetei, langa nelipsita cana cu cafea si crochiurile in culori vesele, au venit pe lume Toto si Miau, pisoii siamezi Cocotica si Lulu, (cel care pare o combinatie de catel cu soricel), apoi Mambo elefantul, iepurele Chan, Bozo, spiridusul Mosului, Bubu, Zuzu, Bebe, colectia de dinozauri pufosi si haiosi si cate si mai cate bucurii pentru copii. Alice prefera deseori linistea noptii ca sa dea frau liber inspiratiei, dar, mai intotdeauna, dimineata e momentul in care in jurul mesei de lucru au loc adevarate consilii de familie, care-i dau nota. Ea este de parere ca un creator de jucarii trebuie sa plece de la ideea ca familia este primul potential cumparator al jucariilor sale si, in ciuda celebritatii la care a ajuns, Alice nu se fereste niciodata de sugestii. Asculta parerea tuturor, de la nepoti la copii, iar daca a gresit, nu-i nici o nenorocire sa accepte asta cu naturalete, si apoi s-o ia de la capat. Cei patru nepotei sunt, de fapt, primii critici ai desenelor ei. Daca lor le place o figura, o linie, o idee pe care o pune pe hartie, este clar ca va avea succes. Daca insa stramba din nas, renunta sau cauta altceva.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din