Cornelia Tihon si naiul fermecat

Tilinca, ocarina si ocarina mare, ocarina mica, ocarinica si ocarina din lemn. Fluier, fluiere gemene, pai, iorgafon, tiuga si tiuga cu doua picioare, cauc si bazoi. Cimpoi, caval moldovenesc si oltenesc, bucium, dramba si, bineinteles, nai. Pana si insiruirea acestor nume pierdute intr-un alt timp pare o melodie cantata in soapta, chiar la un instrument de suflat. Tainele tuturor sunt deslusite de Cornelia Tihon.

Cornelia Tihon Cornelia Tihon Cornelia Tihon
La tiuga, „cimpoiul de buzunar” confectionat de Toader Busnea La nai, confectionat de maestrul Grigore Covaliu La tilinca, un instrument aparent simplu dar complicat in esenta

Are 22 de ani, canta la 22 de instrumente aerofone si, intamplator (sau nu), are tot 22 de premii obtinute la festivaluri nationale si internationale de muzica. A absolvit cu nota zece Conservatorul, sectia nai, iar acum, spune ea, isi doreste sa termine „cu bine studiile de master si sa-mi pot continua visul de a canta pe mari scene, sa descopar si sa invat la instrumente populare noi, sa ajung la nivelul pentru care am muncit, ajutata si sustinuta de familie si prieteni“. Pentru acest vis a renuntat la viata de la Chisinau si s-a mutat la Bucuresti.

Muzica de-acasa
E legata ombilical de muzica, prin pasiunea mostenita de la tatal ei care, povesteste Cornelia, „a interpretat-o fara sa ezite, desi el nu avea doctoratul in muzica, doar in istorie (n.r. materie pe care acesta a predat-o) si limba romana. El era doctor prin muzica lui. Vindeca sufletele tuturor prin bucuria pe care o aducea celor din jur atunci cand canta“.

El a fost primul ei profesor de muzica cand ea avea doar patru ani, astfel ca, la momentul inscrierii la liceu, a ales Liceul „Ciprian Porumbescu“ din Chisinau, sectia fluier, apoi nai. Tot de la el (n.r. tatal ei canta la saxofon, clarinet si alte instrumente de suflat) a mostenit si placerea descoperirii instrumentelor muzicale create de mesterii populari, cateva dintre acestea insotind-o acum in toate concertele ei.

De la Chisinau la Bucuresti
Nascuta si crescuta la Chisinau, Cornelia a ales sa se mute cu familia la Bucuresti, insa inceputurile stabilirii ei aici nu sunt un subiect de discutie preferat: „A fost mai greu, ca pentru fiecare, dar acum lucrurile s-au schimbat in bine“, povesteste Cornelia. „Au fost mai multi factori pentru care am ales sa ne mutam in Romania: venirea fratelui meu, Constantin Tihon, ca sa studieze medicina, deschiderea unei noi clase de nai in Bucuresti, la Liceul ‹‹George Enescu››, de catre profesorul meu din Moldova, Ion Negura, si dorinta de a avea mai multe sanse de afirmare, atat in Romania, cat si in afara granitelor.“

Dar problemele nu au intarziat sa apara: lipsa unei locuinte corespunzatoare si a banilor au fost cele mai mari, insa au reusit sa le depaseasca si astfel, cu ambitia care o caracterizeaza, cu sprijinul familiei si sustinerea unor persoane impresionate de talentul ei, Cornelia a inceput sa faca pasi mari in muzica instrumentala. A inceput sa participe la festivalurile de muzica din tara si din strainatate, a fost monitorizata de Fundatia Henri Coanda pentru copii supradotati si apoi, spre marea ei bucurie, visul de a intra la Conservator i s-a implinit.

Iorgafon, un altfel de instrument
Cornelia vorbeste cu mult drag despre „jucariile“ ei, fiecare cu propria poveste: „am un nai foarte special, facut de unul dintre cei mai mari mesteri, Petru Zaharia, si este pastrat impecabil. Este unul dintre putinele naiuri de aceasta marime confectionate de Zaharia (pentru ca el a facut mai multe naiuri mici, ori naiurile mari se faceau foarte greu cu tehnica maestrului) pe care l-am achizitionat cu ajutorul unor oameni care si-au dat silinta sa ma ajute sa-l cumpar, adica domnul Ion Antonescu, la acea vreme secretar de stat la Ministerul Culturii si, desigur, maestrul Liubomir Iorga, artist din Basarabia si bun prieten al familiei, care l-a pastrat pentru mine“.

Tot maestrul Iorga avea sa-i faca un cadou la fel de special, un instrument atipic, numit Iorgafon, „facut din bostan (tartacuta) cu ancie de lemn“ si la care se spunea la acel moment ca doar trei persoane stiau sa cante: Bill Clinton (care l-a primit cadou), creatorul instrumentului, Liubomir Iorga, si tanara Cornelia Tihon.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii