Copilul tău este anxios? Oprește cercul vicios

Copilăria este un moment la fel de dificil pentru copilul tău așa cum este pentru tine asumarea rolului parental, cu toate momentele dificile pe care le traversezi uneori.

Copilul tău este în mod constant supus schimbărilor, acomodărilor cu diversele etape firești ale creșterii și dezvoltării sale și, da, e just, uneori are nevoie de tine, dar alteori e nevoie să-l înveți să navigheze singur și să găsească traseul cel mai potrivit încercând și greșind.

anxietate copiiNu știu cum să fac asta pentru tine”

Știi, uneori ai tendința să fii cu un pas înaintea copilului tău și să-i pui la dispoziție răspunsuri, iar acest lucru poate fi ineficient pe termen lung, deoarece nu promovează rezolvarea de probleme, ca să nu mai vorbim de stresul la care te supui tu constant. Îți propun să-l ajuți diferit de data aceasta.

În cazul în care este perocupat de starea lui de sănătate, de faptul că s-a lovit și nu o să-i treacă, evită să-i spui fraze ușor digerabile, precum “Totul va fi ok”, ci încearcă să-i activezi rezistența la incertitudine consultându-l: “Da, e posibil să faci injecție azi la doctor. Cum crezi că te vei descurca?” sau “Nu știu, e posibil să răcești dacă nu te îmbraci.

Cum crezi că vei face fața dacă nu îți vei mai vedea prietenii o perioadă fiindcă va trebui să rămâi în casă?”, “Nu îți place la grădiniță, pot să înțeleg, dar haide să vedem ce ți-ar plăcea să faci mai mult acolo astfel încât să te bucuri alături de ceilalți.” În acest fel îl ajuți pe copilul tău să aibă încredere în tine, să-ți povestească fricile, nedumeririle și să caute variante de soluționare diferite pentru o problemă.

Anxietatea nerecunoscută, ca orice altă trăire neconfirmată, sporește sentimentul într-o persoană, se amplifică deoarece nu este lăsată să se manifeste firesc. E important să-i confirmi copilului tău starea și să îi reamintești că ești alături de el.

“Cum vei face acum?”, și nu “De ce ai făcut asta?”

În cazul în care dorești să promovezi rezolvarea de probleme ca strategie de diminuare a anxietății și de creștere a capacității de a rezolva singur situațiile dificile, te invit să eviți folosirea întrebării “De ce ai făcut x?”.  De exemplu, copilul a spart ceva în supermarket și este speriat.

Dacă-l întrebi: “De ce nu ești cuminte?/De ce nu stai lângă mine?”, răspunsurile lui pot fi oneste: “M-am plimbat printre rafturi și nu am fost atent”, ceea ce este firesc, dar nu duce la soluționarea situației. Îi poți aduce la cunoștință consecințele mai degrabă în loc de a-l mustra fără sens: “Ai spart o vază și acum va trebui să plătim daunele. Cum ai de gând să repari asta?”

Și ai putea să-i prezinți variante: “Putem renunța la ceva ce am cumpărat pentru tine sau poți contribui din pușculița ta cu bănuții necesari”. Aceste variante îl ajută să înțeleagă că este necesar să își asume responsabilitatea pentru actele sale și să nu caute un salvator când se întâlnește cu o problemă.

“Va trebui să iei o decizie singur”

Eșecul este cel care ne ajută să creștem dacă știm să nu facem o problemă din faptul că avem o problemă, adică atunci când evităm catastrofizarea. Atunci când copilul nu știe ce să aleagă între două activități, cel mai indicat este să-i plasezi responsabilitatea opțiunii sale.

Îl poți ajuta descriindu-i de ce anume poate beneficia dacă face oricare dintre acele lucruri, dar nu poți lua decizia în locul lui, mai ales dacă vorbim de un copil trecut de copilăria mică sau de un adolescent.

Mai mult, dacă nu dorește să meargă la un curs opțional la care l-ai înscris, permite-i să-și consume timpul cum vrea, lasă-l să stea acasă dacă asta dorește.

Fii atentă care este nevoia lui în acel moment, poate planul tău este să fie un bun pianist sau să ia note bune. Sunt acestea nevoile tale de a face lucrurile perfecte, cumva? Dă-i voie să greșească și învață să te relaxezi cu privire la ce îți dorești tu pentru el.

Reziliența, capacitatea de a face față la stres și la situații noi ori problematice, se învață din interacțiunea pe care o ai cu propriul copil, deoarece nu poți să te ocupi de furia copilului tău dacă tu însuți ai o dificultate în a o manageria în relațiile tale.

Faptul că greșești și tu este perfect în regulă, nu ești singurul părinte care învață să devină părinte. Este important să admiți, însă, de față cu copilul tău și chiar să evaluați împreună ce poți face mai bine pentru el pe viitor.

Reziliența îl ajută pe copilul tău să traverseze încercări de neevitat, până la urmă, nu-i așa? Îl ajută să aibă un bun management al fricii, emoțiilor care îl pot copleși și de care nu ne putem ascunde la nesfârșit, iar un copil sigur pe el devine un adult rezilient la rândul său, deoarece învață de ce calități dispune pentru a se descurca singur sau pentru a cere ajutorul atunci când are nevoie cu adevărat.

 

Text: Cristina-Elena Dobrescu, psiholog clinician
Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul