Coperta lunii iulie: vocatia de a fi mama

Andreea Balaban, medic stomatolog
La prima vedere, Andreea Balaban pare sa fie educatoare sau invatatoare ori psiholog, oricum ceva asociat cu pedagogia, pentru ca are un fler teribil cand vine vorba despre cum poti sa disciplinezi copiii mici. Si ii stapaneste de minune, cu toate ca e o mana de om, la propriu, o papusa vie, cu o inaltime si greutate de fetita de 18 ani, desi are … 35 de ani si a nascut doi copii, pe Rares si Delia, care au 8, respectiv 6 ani si jumatate.

De profesie, e medic stomatolog din anul 2001, la fel ca sotul ei, Marius, cu care lucreaza cot la cot in cabinetul lor. „Nu-mi aduc aminte cand si in ce imprejurari am luat hotararea de a ma face medic dentist, cert este ca am posibilitatea si privilegiul de a face ce imi place si de a vedea satisfactia pacientilor mei printr-un zambet sanatos si curat. Aceasta a fost meseria mea de baza pana acum 8 ani, cand a trecut pe plan secund, odata cu aparitia primului meu copil, Rares. Mi-am dorit mereu copii si, inca inainte de a-i avea, m-am gandit si imi inchipuiam felul in care ii voi educa, imaginandu-mi cum se va desfasura joaca noastra impreuna cu ei.“

Cei doi soti isi cresc singuri copiii, asa au procedat inca de cand erau bebelusi, iar Andreea se ocupa singura de gospodarie, dupa ce face temele cu copiii. Nu pot sa nu o intreb cand mai are timp si energie pentru mancare si curatenie. Imi raspunde senin: „noaptea tarziu, dupa ce adorm copiii“…

Cand vine vorba despre diferenta de varsta mica dintre cei doi copii si cat de greu e pentru mama atunci cand sunt bebelusi, se isca o lunga discutie despre venirea pe lume a Deliei al doilea copil al Andreei, si despre faptul ca amandoua, mama si fiica, au trecut printr-o experienta limita, vazand moartea cu ochii.

Batalia pentru viata

Dupa un an si jumatate de la nasterea lui Rares, a venit si Delia, o minune a lui Dumnezeu, avand in vedere faptul ca parintii s-au luptat pentru viata ei, dupa ce s-a nascut la 26 de saptamani, cantarind doar 650 de grame. Nimeni nu ii dadea nici o sansa, pronostic pe care medicii nu i l-au comunicat decat dupa doua luni, cand fetita a depasit starea critica si a avut voie sa plece din spital, pentru ca in sfarsit avea 1,7 kilograme!

In paralel cu lupta pentru supravietuirea Deliei, Andreea s-a zbatut pentru propria viata, dupa cateva zile de stat in coma, timp in care medicii se declarau neputinciosi in fata unei situatii medicale fara precedent, pe care nu o puteau controla. Faptul ca si-a revenit a fost un miracol, la fel si supravietuirea bebelusului, care luni de zile a fost invatat sa respire, pentru ca, de fiecare data cand adormea, exista riscul sa uite sa respire si sa se asfixieze, pentru ca nu avusese timp sa isi dezvolte acest reflex vital in pantecul mamei.

Cand tresari pentru fiecare respiratie a copilului tau, cand fiecare gram castigat pentru pumnul acela de carne insufletita e o victorie, perspectiva asupra vietii se schimba, lucrurile par ceva mai simple, te multumesti cu mult mai putin, viata se masoara si se pretuieste altfel, nu te mai plangi pentru orice nimic, iti descoperi resurse nebanuite…

Asa imi explic acum energia si vitalitatea Andreei, altfel aproape imposibile intr-o lume care cere atat de mult de la o femeie care mai e si mama.

Ne facem singuri jucariile si decoratiunile pentru casa

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, in primul rand, si al doctorilor de la Spitalul Municipal, am iesit de acolo cu o minune de fetita, sanatoasa si energica. De atunci, toata viata mea s-a schimbat, mi-am dedicat tot timpul liber copiilor mei, pentru care am facut tot posibilul sa le ofer o viata sanatoasa din punct de vedere fizic si mental. Timpul petrecut impreuna inseamna jocuri intre noi, intreaga familie, construind jucariile, inventand lucruri noi, cautand tot felul de materiale inedite.

Multe dintre jucariile lor sunt confectionate de noi, impreuna cu ei, din materiale reciclabile, din resturi de hartie si textile, nu pentru ca nu avem bani pentru jucarii sofisticate, ci pentru ca vreau sa le stimulez imaginatia, creativitatea, interesul pentru natura, pentru lucrurile care pot iesi din mana lor. Inca de mici, i-am invatat sa construiasca singuri, sa creeze, iar de Craciun, Paste si alte ocazii cream impreuna ornamentele pentru respectivele sarbatori.

Astfel, le ocup timpul intr-un mod foarte placut, facem economii, dar mai ales petrecem timp impreuna, ma implic in tot ce fac ei, ma cobor la mintea lor. Si asta ne incarca pe toti cu o energie foarte buna, creeaza o legatura profunda intre noi.

Am fost foarte incantati in ziua in care cadourile pe care le faceau celor apropiati au iesit din manuta lor. Am pastrat primele amintiri in anul in care Rares a confectionat singur martisoarele pentru sora, bunica si fetitele din grupa de la gradinita.

Delia,Rares
Copiii ma inspira si in ideile de afaceri

Pe masura ce au trecut anii, crescand copiii, atat la petrecerile lor, cat si la altele la care au fost invitati, am constatat o „plafonare“ a ofertei de activitati pe care copiii de varsta lor o pot avea in cadrul unei petreceri. Astfel, cand Rares a implinit 4 ani, am gandit si organizat o petrecere la care cuvantul de ordine a fost distractia prin creatie. Acest „slogan“ s-a materializat incepand cu crearea jucariilor de catre copiii invitati, pana la mancarea oferita, care si ea a fost decorata in fel si chip, in forma de diverse animalute, cat mai atractiv pentru cei mai mofturosi si nu numai.

Reactia invitatilor a fost neasteptat de buna, iar in urmatorii ani petrecerea s-a repetat, venind solicitari din partea prietenelor pentru a organiza evenimente similare pentru copiii lor. Dupa succesul petrecerilor, la indemnul multora dintre cei care au participat, dar si dezamagita de oferta existenta pe piata, am decis sa „construiesc“ o „Casuta cu Surprize“, unde copiii sa aiba parte de lucruri cu totul deosebite de cele cu care erau obisnuiti.

Mi-am dorit sa construiesc un loc potrivit, in care o mama sa-si poata lasa copiii in deplina siguranta, facand ceva utill, educativ, bucurandu-se de interactiunea cu alti copii. Am cautat sa inchiriez o casa potrivita, cat mai in centru, am renovat-o si am decorat-o cat mai vesel, am recrutat personal specialisti – animatori, educatori, manageri – pe care apoi i-am format (de fapt, reformat) dupa chipul si asemanarea visului meu, avand mereu in minte standardele pe care le doream pentru propriii copii.

Experienta de medic si de mama m-a ajutat sa discern cat mai bine nevoile copiilor si sa le ofer cea mai buna combinatie de hrana fizica, intelectuala, dar si spirituala. La „Casuta cu Surprize“, copiii isi imagineaza petrecerile, iar echipa noastra transforma visul copilului in realitate. De asemenea, pentru a completa specificul „casutei“, am imaginat si creat impreuna cu profesionisti ateliere de pictura, actorie, muzica, origami si multe altele, in care copiii sunt actorii principali, pentru ca joaca lor creeaza atelierele. Sunt tare mandra de tot ceea ce am reusit sa fac pana acum!

Pagini realizate de Daniela Palade Teodorescu; stilist: Luminita Faurescu; machiaj: Raluca Luca; coafura: Gett’s Hair Studio; foto: Sebastian Enache, arhiva personala a intervievatei; vestimentatie: rochie: Manuri, cercei New Look, curea Meli Melo

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii