Cine greşeşte în cuplul modern?

Fii cinstită şi recunoaşte: tu ce preţ ai plătit pentru fiecare realizare din viaţa ta, ce-ai sacrificat în schimbul jobului mult visat şi ce şanse ai ratat pentru că ai ales să fii mamă?

Uite, noi cele din Clubul Femeilor Sincere am avut puterea să admitem că pentru orice vis împlinit am platit cu vârf şi îndesat.

Eu am facut teatru, dar n-am profesat niciodată pentru că mi-am urmat soţul într-un oraş de provincie unde abia daca funcţiona un Camin Cultural. Am renunţat de atunci să mai vorbesc despre studiile
mele. N-aveau nici o valoare. Dar dacă mă pui să vorbesc despre diversificarea alimentaţiei la bebeluşi, despre iritaţiile de scutec, despre tăvălitul odraslei în mijlocul magazinul pentru că i se refuză maşinuţa cu ochi, pot sa-ţi vorbesc până la Revelion… şi după…

În Clubul Femeilor Sincere s-au înscris cele care au găsit puterea să admită că în caleaşca mariajului, hăţul lor e mai greu şi mai anevoios de tras. Osia nu e egală, oricât am vrea s-o dăm pe după plop…

De aceea ne-am şi gândit să vă invitam în acest Club. Aici am aflat poveşti năucitoare despre cât de departe suntem capabile să ducem sacrificiul în numele dragostei, ce frumos ştim să clădim trăinicia căminului şi cu câta artă camuflăm, cosmetizam şi negam compromisul ca să nu fie evident şi să nu doară.

În ultimii ani s-a conturat discret o anumită tipologie feminină care a zdruncinat din ţâţâni tiparele impuse de necoapta societate românească: femeia slalom.

E aceea care se încapăţânează să le facă pe toate concomitent şi pentru asta aleargă bezmetica la cursa cu obstacole. Master, job, soţ, bebe, prieteni, traininguri, gradiniţă, deadline-uri, casă… un tavălug de probleme şi un car de stres.

Multe ies învingatoare din acest montagne russe, însă există un procent sfâşietor care îşi ascunde cu greu nervii zdruncinaţi. Sunt cele pentru care jumatătăţile lor n-au ştiut sau n-au vrut să ţină pasul cu o viaţă trepidantă şi, înglodaţi în responsabilităţi, au cedat, au abdicat, şi-au luat bocceluţa şi-au plecat.

Uite, asta e o realitate de care se vorbeşte mai rar şi atunci când se deschide subiectul, avem de-a face cu tăceri care dor. E evident că sunt probleme în cuplu pentru că mulţi dintre bărbaţi nu ştiu să se adapteze noului tipar de mariaj al mileniului trei.

Pentru că nici noi nu mai ştim să ne mulăm, să cedam atunci când e cazul, să lăsam deoparte pretenţiile nerealiste, iluziile din filme şi cărţi şi mai presus de orice, şi noi şi ei, am uitat teribil ce-înseamnă toleranţa…

Dacă am face un efort de concentrare şi-am coborî până în adâncuri la seva rădăcinii, acolo unde se scurt-circuitează energia care va genera ruptura, vom gasi ceva ce iarăşi nu avem curajul să recunoaştem. E un adevar pitit şi acoperit de oboseala cotidiană: bărbaţii noştri se comportă fix aşa cum au vazut în casele unde-au trait, lângă mama şi tata.

Imaginea mamei lui supusă şi veşnic robotitoare e adânc ştampilată în propriul caracter. Iar această imagine nu se pupă cu ambiţioasa şi veşnic ocupata soţie, care imediat ce-a terminat alăptatul şi-a pus geanta pe umar şi fuga la birou.

Mental, nu se poate adapta la această noua matrice, e inacceptabilă. Atunci când într-un cuplu soţia are ambele picioare pe pedala de acceleraţie şi adună din mers diplome, prime, salarii, bonificaţii, teambuildinguri şi realizari profesionale, de cele mai multe ori, jumatatea ei nu-I împartaşeşte entuziasmul şi succesul. Fuge să-şi caute o figură cuminte cu ambiţii casnice. Femeia modernă e admirată şi dorită în alcov, însă atunci când un barbat îşi doreşte un cămin, familie, concedii tihnite şi copii, ea e prima tăiată de pe listă.

Nu pot să nu mă gândesc că baieţii mei vor deveni la un moment dat soţii fetiţelor voastre. Hai să ne unim şi să regândim schema de educaţie după care ne creştem copiii pentru că ei să nu rămână ancoraţi în blocajele de care ne-am lovit noi, să-i învăţăm să se adapteze, să se tolereze şi să se iubească indiferent cât de mare e icebergul de la orizont.

Ţineţi minte că pentru introvertirea şi lipsa lor de comunicare în viaţa adultă noi suntem de vina. Pentru frica de angajament şi fuga de responsabilităţi tot noi. Aşa că fii înţeleaptă acum… mai târziu va fi inutil…

PAREREA TA CONTEAZA Dacă eşti de acord sau nu cu părerile Florentinei, scrie-ne pe avantaje@ringier.ro, pe forumul avantaje.ro sau pe adresa de Facebook

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie