Cezariana: o alternativa la nasterea normala

Cuvantul "cezariana" vine de la verbul latin "caedo-caedere", care inseamna "a taia", "a sectiona". Desi operatia era cunoscuta inca din Antichitate, se pare ca prima interventie reusita, in care au fost salvati si mama si fatul a avut loc abia pe la 1600, cand termenul mentionat apare intr-un tratat de medicina semnat de un medic francez.

Daca, in trecut, cezariana era facuta numai in cazurile foarte grave si se solda deseori cu moartea mamei, acum, operatia se practica pe scara larga, iar riscurile sunt mult mai mici.

Pentru medici, operatia cezariana este o interventie chirurgicala prin care fatul este extras din cavitatea uterina prin sectionarea peretelui uterin. In general, operatia se practica in cazurile in care nasterea pe cale normala (vaginala) nu este posibila sau ar putea fi insotita de un risc prea mare pentru mama si/sau copil.

De ce se recurge la cezariana?

Operatia cezariana este indicata intr-una sau mai multe din urmatoarele situatii:

  • fatul este plasat transversal, in loc sa fie asezat cu capul in jos.
  • pelvisul foarte mic al mamei
  • mama sufera de hipertensiune arteriala, boli cardiace, diabet sau miopie forte.
  • cordon ombilical infasurat foarte strans in jurul gatului copilului
  • placenta praevia centrala, fibrom uterin praevia (care acopera colul uterin)
  • dezlipirea prematura a placentei (normal inserata)
  • uter cicatricial, rezultat al unei operatii cezariene anterioare
  • stagnare a dilatatiei
  • sarcina prelungita cronologic
  • varsta inaintata a mamei
  • sarcina obtinuta dupa tratament pentru sterilitate

Un caz real

In cazul unor paciente se pot combina mai multi factori, asa cum s-a intamplat cu Irina (29 de ani), care, pe langa placenta praevia, avea si un bazin extrem de ingust, prin care copilul ar fi trecut cu greutate.
"Medicul care imi supraveghease sarcina a luat decizia sa-mi faca o operatie cezariana abia in ultima luna de sarcina, dupa ce a vazut rezultatul ecografiei. Eu ma temeam mult de nasterea normala, asa ca m-am linistit cand mi-a prezentat aceasta varianta.
La spital, m-au programat intr-o luni dimineata la 8.30. N-am dormit toata noaptea de grija, pentru ca imi era teama de posibilele complicatii. Imi amintesc ca asistentele m-au dus intr-o sala mica de operatie. Am intrat in panica atunci cand asistentele au inceput sa forfoteasca in jurul meu si nu mai aparea medicul care imi supraveghease sarcina si in care aveam o incredere extraordinara. Medicul anestezist s-a apropiat de mine si mi-a facut o injectie. Dupa cateva secunde m-a cuprins o amorteala si nu-i mai desluseam vorbele. Abia atunci a intrat, in sfarsit, in sala medicul meu."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate