Cele mai grele momente din viaţa de cuplu

122RFO

Uneori, chiar si cele mai solide si mai armonioase cupluri pot sa treaca prin momente de fragilitate si mare tensiune. De aici poti afla cateva situatii de acest fel si cum sa treci de ele.

Sunteti un cuplu sudat, ati trecut de primii pasi, de incercarile de cunoastere si acomodare reciproca. Ati invatat sa traiti cu obiceiurile enervante ale celuilalt si ati aflat din proprie experienta ce inseamna a fi parinte. Aveti o istorie comuna de cel putin zece ani, asa ca vi se pare ca ce a fost mai greu a trecut si ca urmeaza doar perioade de liniste si armonie.

Dar lucrurile nu stau chiar asa. Nici o relatie nu poate ramane in acelasi stadiu, pentru ca trebuie sa se adapteze la schimbarile care intervin in viata partenerilor sau a cuplului. Unele dintre aceste schimbari trec aproape neobservate, altele insa pot cauza adevarate “cutremure”, cu consecinte dezastruoase.

De aceea, ne-am oprit la trei dintre cele mai periculoase momente de criza ale unui cuplu pentru a intelege ce se intampla si ce este de facut.

Momentul I

O zi de nastere cu schimbarea prefixului

Ce inseamna numai un an in plus? Destul de mult, daca este egal cu implinirea varstei de 30 sau 40 de ani. Iti spui ca totul e la fel ca inainte, insa este un moment de cumpana si de bilant care poate aduce mari framantari.

Elena (a implinit 40 de ani in urma cu un an) a constatat aceasta realitate. “Nu m-am gandit la nimic rau. Abia asteptam sa vina ziua mea, planuisem o petrecere uriasa. Credeam ca urma sa primesc cadouri minunate si chiar in seara aniversarii aranjasem o iesire in oras cu sotul meu.” Dar n-a fost sa fie asa…

“Stiam ca sotul meu nu se prea pricepe la cumparat cadouri, insa ma asteptam ca de data asta sa fie altfel. Cand l-am deschis, am fost extrem de dezamagita. Era un pachet din acelea gata facute, cu gel de dus si saruri de baie.” A fost abia inceputul pentru Elena.

“Tot el se angajase sa gaseasca pe cineva care sa stea cu copilul si sa rezerve o masa la restaurant. A uitat de ambele. In cele din urma, un prieten s-a oferit sa ne ajute cu copilul si m-am resemnat cu o masa inghesuita langa usile de la bucataria barului de vizavi de casa.

In seara aceea am simtit cum se ridica in mine un val urias de revolta impotriva sotului meu. El statea imbufnat (tot el!) si nu ne-au trebuit mai mult de trei ore ca sa ajungem la replici definitive. I-am dat un ultimatum de doua saptamani ca sa vad o schimbare in atitudinea lui.”

Cu siguranta, nu a fost prima cearta sau criza prin care cei doi au trecut, dar reactiile foarte intense ale Elenei au surprins-o chiar si pe ea! Daca privim lucrurile din perspectiva semnificatiei zilei respective, aceste manifestari si consecintele lor nu mai par atat de ciudate.

A implini 40 de ani e un moment de cumpana: incepi sa iti pui tot felul de intrebari, iti reevaluezi trecutul, te ingrijoreaza viitorul si, in primul rand, relatia de cuplu. In jurul varstei de 40-50 de ani, rata divorturilor e crescuta.

Cu o generatie-doua in urma, o asemenea varsta era considerata inceputul batranetii; astazi insa, poate fi momentul unui nou inceput. Ca atare, ajunsa aici, e firesc sa te intrebi daca vrei sau nu sa incepi o noua etapa a vietii tale alaturi de partenerul actual. In plus, cand implinesti o varsta respectabila, incepi sa te gandesti si la momentul final al vietii, care iti pare mult mai aproape. Iar tentatia unei aventuri, care sa iti consolideze imaginea si increderea in tine, e foarte mare.

Dincolo de aceste framantari care pot aduce rupturi in cuplu, momentul aniversarii unei varste care incepe cu cifra 4 poate avea si consecinte benefice. Partenerii isi pot explora reciproc nemultumirile si aspiratiile, ca sa aiba sansa de a contura noi directii pentru viata comuna ori… separata. Ideea de a deveni o persoana cu totul noua este ispititoare.

Insa e strans legata de necesitatea de a revedea istoria comuna. Este posibil sa ajungi la concluzia ca iti poate fi mai bine daca te desparti; inainte insa, fii foarte sincera cu tine: relatia de cuplu este cea care nu te satisface ori de vina sunt alte aspecte ale vietii tale?

Discuta despre toate aceste lucruri cu partenerul si, eventual, apeleaza la consiliere psihologica.

Momentul II

Decesul unui parinte

Desi este un moment inevitabil, niciodata nu suntem pregatiti pentru asa ceva.

Pentru Lidia (35 de ani), decesul tatalui, ca urmare a unui atac de cord, a insemnat inceputul unei perioade dificile pentru relatia cu sotul ei. “George e un foarte bun organizator si atunci ne-a fost de mare ajutor, mie si mamei”, spune ea. Dar in perioada urmatoare, cand Lidia suferea dupa tatal ei, aceeasi calitate a lui George a facut-o sa se indeparteze de el. “George e convins ca poate gasi solutii practice pentru orice problema.

Asa ca nu putea concepe sa nu ma scoata din starea depresiva in care eram. Organiza tot felul de excursii si minivacante, dar eu nu eram pregatita sa ma simt mai bine.”

In plina perioada de doliu sufletesc, Lidia considera ca George ar fi trebuit sa stie prin ce trece. “Daca eu nu spuneam nimic despre tatal meu si despre suferinta pe care o simteam, George a crezut ca ma simt detasata si ca e mai bine sa nu deschida subiectul…

Dar eu ma simteam foarte singura in durerea mea.” Lidia a reusit sa se detensioneze vorbind cu o prietena – care trecuse printr-o experienta asemanatoare – despre suferinta ei. Treptat, resentimentele fata de George au disparut si Lidia a inceput sa discute cu sotul ei despre starile prin care trecea.

Indiferent de varsta la care te confrunti cu o situatie identica, decesul unui parinte e o experienta tragica, greu de impartit cu partenerul de viata daca acesta nu a trecut prin asa ceva. Decesul unui parinte poate declansa intrebari majore: care e sensul vietii? oare am facut destul pentru parintii mei? etc. In orice persoana se produce o autoevaluare, ale carei rezultate pot da nastere unor conflicte interioare.

Intr-o situatie de acest gen, partenerul poate ajuta foarte mult daca are rabdare. Trebuie sa-i ofere celuilalt sprijin si timpul de care acesta are nevoie pentru a-si trai si intelege propria suferinta. La randul tau, atunci cand esti in doliu dupa un parinte, spune-i partenerului ce simti si prin ce stari treci. Nu porni de la ideea ca el stie toate aceste lucruri.

Momentul III

Cand copilul “isi ia zborul”…

Fiica cea mica a Tinei (41 de ani) a plecat, si ea, la Bucuresti, la facultate… “Nu crezusem ca voi fi atat de ravasita; cand plecase sora ei, cu doi inainte, nu simtisem asta. Am dus-o la gara cu sotul si cand am vazut-o suindu-se in tren m-am simtit pustiita.

Dupa ce am revenit, m-am dus in camera ei si am inceput sa plang. Sotul mi-a spus ca si lui ii lipseste, dar ca nu trebuie sa o plang de parca ar fi murit. Nici macar nu a incercat sa ma inteleaga. Parca intreaga mea viata fusese sfasiata brusc si nu mai aveam nici un rost.”

Desi greu, cei doi s-au adaptat treptat noului lor stil de viata.

“Mi se parea ca sotul ia lucrurile foarte usor si imi era ciuda pe el. Cu timpul, m-am obisnuit cu absenta copiilor, am acceptat ca au viata lor si am incercat sa vad avantajele schimbarii: aveam mai mult timp pentru tot felul de lucruri pe care le dorisem, dar nu mi le permisesem inainte.”

Pentru femei, o experinta ca cea a Tinei este dificila. Dupa ce una dintre prioritatile majore ale femeii au fost copiii, ea trebuie sa reinvete sa traiasca in afara acestui rol, simtindu-se ca si cum copiii i-ar fi fost furati. O parte din viata ei dispare o data cu aceasta schimbare de rol.

Asemenea momentului in care apare primul copil si sotii trebuie sa invete cum sa se comporte ca parinti, la plecarea copiilor, partenerii trebuie sa isi reinvete rolurile in cuplu. Majoritatea cuplurilor trec prin asemenea momente de criza.

Insa priveste lucrurile si din alta perspectiva: tu si sotul veti avea o a doua sansa. Daca iti implici partenerul in noua ta viata si accepti ca si pentru el lucrurile se schimba, va veti putea bucura impreuna de o a doua tinerete.

Dupa coborasuri, ne-am bucurat de suisuri…

Sorana si Silviu au o fetita de sapte ani si un baietel de trei. “Cand s-a nascut fata, tatal lui Silviu abia murise si el a fost foarte afectat. I-am dat ragaz sa-si traiasca suferinta, dar aveam un copil mic… Ca un facut, inainte sa se nasca baiatul, i-a murit mama. Abia ne mutaseram in casa noua, erau atatea de facut, dar el s-a simtit coplesit de toate responsabilitatile, inclusiv de copii. A facut tensiune mare si a inceput sa se gandeasca la moarte.

Si-a revenit, dar acum ma resimt eu: am atacuri de panica. Incercam sa rezolvam si aceasta problema. Vom mai trece prin momente de criza, stim ca avem limite, ne mai si certam, dar nu facem o tragedie din asta. In ansamblu, suntem un cuplu obisnuit, care se straduieste sa aiba o viata impreuna.”

Psiholog Loredana Banica

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Dragoste & Sex