Cele mai frecvente dileme de parinte

copil, parinte
Cum il pedepsesc?

Stie cineva vreun copil care sa nu fi facut vreo pozna? Putin probabil… Ca sa nu mai spunem ca e mai eficient sa inveti din greseli decat urmand calea si regulile pe care ti le prezinta ceilalti. O alta zicala romaneasca spune ca „pana nu dai cu capul de pragul de sus, nu il vezi pe ala de jos“. Deci mai usor luam aminte dupa ce gresim.

Si acum imi amintesc de o poezioara din vremea copilariei noastre: „Nelu a spart o cana: plici!/ A gresit, ce poti sa-i zici?“ Finalul imi suna si acum in ureche; tatal ii spune copilului speriat, in asteptarea pedepsei: „Ai spus drept/Si eu te iert!“.

La randul meu, am transmis copiilor acelasi mesaj – important e sa-ti recunosti greseala si apoi gasim impreuna solutia. Pe cat posibil, explica-i ca pedeapsa nu inseamna doar o privare de lucrurile care ii plac, ci mai degraba un prilej de a medita asupra faptelor lui.

Oricum, inainte de a-l pedepsi, analizeaza fapta copilului si asculta-i motivele. O pedeapsa care nu il ajuta sa vada ce a gresit si cum poate sa isi indrepte fapta nu are valoare. Explica-i ca „rau“ este lucrul pe care l-a facut, nu el, ca persoana. Arata-i consecintele faptelor lui si ajuta-l sa inteleaga cum poate repara ce a facut sau cum poate evita pericolul. Nu uita, pedeapsa trebuie sa fie bine delimitata in timp.

Ce sa nu faci

  • Nu ii spune „esti prost, rau, nu esti in stare de nimic“.
  • Nu face comparatii de genul „esti ca taica-tu“.
  • Nu incalca regulile pe care le stabiliti initial.
  • Nu-l umili, nu tipa, nu il lovi, nu il brusca.

copil, parinte, bunica

Cu bona sau cu bunicii?
Raspuns dezarmant: cu parintii. Adica asta e idealul, dar cine isi mai permite? Asa ca incearca sa faci o lista cu argumente pro si contra pentru cele doua variante, vezi scorul si ia o decizie. Daca poti sa alegi intre o bona si bunici (pentru ca sunt si cazuri in care bunicii nu mai exista, din pacate), singura recomandare pertinenta pe care pot sa o fac este sa incerci mai intai bunicii.

Daca aceasta varianta da gres, abia atunci ia in considerare o bona. Iar daca copilul e suficient de maricel, cere-i si lui parerea, pana la urma el e „beneficiarul“ serviciilor.

Lucrurile se complica si mai mult cand ai de ales intre socri si propriii parinti. Ai tai sunt mai buni decat ai lui? Sau ai tai te inteleg mai bine decat ai lui? (Mai degraba asa s-ar pune problema, nu?) Pana la urma, in ecuatie intra multe alte variabile – degeaba mama ta e cea mai buna daca e prea in varsta, prea bolnava, prea departe ori inca in campul muncii. Nu are nici o importanta de partea cui e dreptatea si competentele, esential e felul in care se simte copilul in preajma bunicilor.

Nu are nici un rost sa transformam titlul de „cel mai potrivit bunic“ intr-un conflict familial de interese si putere. Asa cum spuneam si inainte, copilul da raspunsul la aceasta dilema – daca se simte bine, e vesel si se bucura de prezenta lor, nu are rost sa faci o schimbare majora, chiar daca nu te intelegi grozav cu soacra.

Bunicii sunt nepretuiti pentru ca ofera, din plin, copiilor tot ceea ce au nevoie: dragoste, rabdare, umor, invataminte, rasfat, timp, mult timp si, mai presus de toate, dulciuri… Copiii infloresc alaturi de bunicii lor si, cu exceptia unor situatii extreme si rarisime, bunicii sunt de neinlocuit. Privind in urma, la propria noastra copilarie, cele mai multe si mai intense amintiri sunt cele legate de prezenta bunicilor.

Voi ati auzit vreodata pe cineva din generatia noastra povestind despre bona lui?

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii