Ce s-a pastrat, ce s-a uitat: sarbatoarea Pastelui la romani

  • A A A
  • E-mail

    Istoria traditiilor pascale romanesti, pastrata inca la sate, dezvaluie obiceiuri complexe si practici fastuoase, cu semnificatii multiple.

    Focurile de Paste

    Tot ceea ce tine de curatenia din casa si gospodarie trebuie terminat pana miercuri, pentru ca in ziua de joi tensiunea spirituala atinge punctul culminant. Joia Mare reprezinta Moartea Mantuitorului si in aceasta zi nu se lucreaza si nu se framanta paine. Se vopsesc oua, se sacrifica animale si se cinstesc stramosii.

    La sate, exista practica aprinderii focurilor in curti si in cimitire, obicei care se mai pastreaza si in Bucuresti. in Joia Mare, oamenii merg la cimitir si ingrijesc mormintele. Se spune ca spiritele strabunilor se intorc in familiile de unde au plecat si raman pana in Duminica Mare sau pana la Rusalii, cand vor lua din nou calea lumii de dincolo. Vinerea Mare sau “Vinerea seaca” este momentul postului absolut, negru, echivalentul celor 12 vineri de peste an. El semnifica purificare totala si piosenie fata de Dumnezeu.

    De inviere, oamenii asista la slujba si apoi merg la cimitir, unde aprind lumanari la morminte. Obiceiul se pastreaza aproape peste tot in tara. in Muntii Apuseni, exista credinta ca fiecare om trebuie sa faca un foc in curte, pentru a veghea la marea taina a invierii.

    Scalda in ape curgatoare

    In Sambata invierii, toata lumea se imbaiaza, se curata trupeste. in Transilvania si in Banat, daca vremea iti ingaduie, e bine sa te scalzi intr-un rau si nu o data, ci de trei ori. Asa te “cureti” simbolic, pentru ca numai apa curgatoare “duce relele si pacatele de la om”.

    La scalda, fetele mai practica unele vraji, pentru a se “curata” de dusmanie, de deochi, de farmecele pe care le-ar fi putut trimite, din rivalitate, vreo surata asupra lor.

    Dupa inviere, in Bucovina, Oltenia, Muntesi mai putin in Transilvania, ca sa poata primi Pastele, cei care n-au fost la biserica trebuie sa se purifice, spalandu-se ritualic cu apa in care s-au pus un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint. Astfel, ei imprumuta roseata oului – vitalitatea.

    Muntenii si oltenii pun ouale in apa dintr-un castron mai mare si se spala pe fata, iar bucovinenii obisnuiesc sa se frece cu oul pe obraji ca sa fie siguri de “transferul` rosetei. Banul se pune pentru spor, belsug si stralucire, iar oul, pentru rodnicie si fertilitate. Abia dupa acest moment ritualic, familia se poate aseza la masa.

    Cosul pascal

    Daca pana in Joia Mare gospodina n-a avut ragaz sa pregateasca pasca si celelalte bunatati, traditia ii ingaduie sa termine pregatirile in Sambata invierii. Dupa ce termina de pregatit bucatele, ea umple cosul pascal, pe care capul familiei il va duce la biserica.

    Obiceiul se petrece diferit de la o zona la alta, bucovinenii si moldovenii avand cea mai complexa si fastuoasa formula. In cos, la suprafata, se pun pasca, ouale rosii, cele incondeiate si “baba” (o pasca in forma de spirala, coapta intr-o forma speciala, care lasa loc doar unui singur ou). Sub aceste ofrande se asaza hrean si usturoi, mirodenii si zahar, cuisoare si tamaie, busuioc, slanina si carnati.

    In Bucovina, capul familiei se imbraca in costum taranesc de sarbatoare, duce cosul la biserica inca de pe la orele 10 seara si il pazeste de eventuale “glume” ale consatenilor. Se mai pastreaza si traditia ca, in noaptea de inviere, sa fie dus la biserica un cocos viu, ca pomana pentru cei morti fara lumanare. Cocosul nu trebuie sa fie negru, fiindca pasarea neagra se da numai la inmormantare.

    Ouale de Paste

    Conform traditiei crestine, ouale sunt rosii, pentru ca simbolizeaza sacrificiul lui Iisus Hristos si miracolul invierii Sale. Vopsirea oualor in albastru, verde, mov sau alte culori este o expresie a decadentei: a transformarii unui ritual intr-o festivitate, intr-o petrecere. Practica deruteaza, pentru ca nu are legatura cu traditia si nu comunica sensul sarbatorii.

    Putini stiu ca este interzisa aruncarea cojilor de oua rosii la intamplare sau la gunoi. Cojilor li se da drumul pe o apa curgatoare, anuntandu-se astfel ca, la o saptamana dupa Pastele crestinilor, va sosi si Pastele blajinilor.

    In anumite zone din Moldova, ouale rosii sau cojile lor se folosesc ca simbol al fertilitatii si de aceea se pun la radacina copacilor, a florilor, in straturile semanate. In zonele de campie, cojile de oua rosii se ingroapa in gradina si se mai folosesc la impodobirea Caloianului (o figurina din lut ars, cu ajutorul careia se invoca ploaia pe timp de seceta).

    Ouale de Pasti frumos pictate se pastreaza peste an, la icoane, ca pilda a maiestriei si creativitatii fiecarei familii. In Bucovina, din ouale sfintite la Pasti se pastreza cateva bucati, iar albusul solidificat se transforma intr-o pulbere care se foloseste pentru diverse vatamaturi. Se spune ca pulberea respectiva poate alunga durerile de ochi, chiar si albeata.

    Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2
    ARTICOLE SIMILARE

    Comentariile sunt închise.