Ce importanta are dezvoltarea propriei personalitati

individuatiaCum putem fi sau deveni noi insine cu adevarat, ramanand in contact cu ceilalti oameni, fara sa ne izolam sau sa devenim agresivi?

Cum sa facem sa ne simtim bine in propria piele, exact asa cum suntem, sa ne acceptam cu iubire, atat cu toate posibilitatile noastre, cat si cu dificultatile pe care le avem?

Sunt doar cateva intrebari existentiale pe care multi dintre noi si le pun si la care nu intotdeauna raspunsurile sunt asa de usor de gasit.

Ce este de fapt individuatia?
Scopul procesului de individuatie (importanta dezvoltarii propriei personalitati) este de a deveni ceea ce suntem cu adevarat fiecare dintre noi. Individuatia este procesul prin care o persoana devine ea insasi, intreaga, autonoma si distincta de alte persoane sau de psihologia colectiva, desi ramane in relatie cu acestea.

C.G. Jung este primul care vorbeste in psihologie despre sensul unic si importanta vietii umane individuale. In lucrarea sa „Tipuri psihologice”, C.G. Jung afirma ca scopul procesului de individuatie este dezvoltarea personalitatii.

Marie Louise von Franz, terapeut jungian compara individuatia cu un proces de crestere psihica lenta, dat de natura, proces simbolizat adesea de inconstient prin imaginea unui copac a carui crestere lenta urmeaza un patern individual. O personalitate mai inteleapta, mai matura devine vizibila si de asemenea tangibila pentru cei din jur.

Care este scopul individuatiei?
Scopul procesului de individuatie este de a deveni ceea ce suntem cu adevarat fiecare dintre noi.

Individuatia este un concept central in psihologia jungiana si se refera la procesul prin care persoana, in viata reala, incearca constient sa inteleaga si sa dezvolte potentialitati innascute ale psihicului sau, in beneficiul totalitatii, completitudinii psihice.

Poate fi posibila individuatia fara a te intalni cu „umbra” ta?
Procesul de individuatie e descris uneori ca o calatorie psihologica; el poate fi un drum intortocheat si alunecos. In aceasta calatorie, calatorul trebuie sa se intalneasca mai intai cu umbra lui si sa invete sa traiasca cu aceasta formidabila si adesea terifianta latura a sa: nu exista totalitate fara recunoasterea partilor opuse.

Umbra, asa cum o defineste C.G. Jung este „ceea ce un individ nu vrea sa fie”. Umbra include toate trasaturile neplacute pe care individul vrea sa le ascunda, ca latura inferioara, primitiva si lipsita de valoare, ca latura intunecata a omului.

A fi intreg inseamna a te gasi reconciliat cu acele laturi ale personalitatii care nu au fost luate in seama; acestea sunt adesea, laturile inferioare ale personalitatii, ce tin de umbra personala.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie