Casatoria – garantia fericirii in cuplu?

Se spune ca mariajul nu mai e la moda. Oare cuplurile care traiesc impreuna fara un certificat de casatorie fac o alegere mai buna?

Pe vremea bunicii si chiar a mamei, casatoria era singura varianta acceptabila pentru viata in doi si formarea unei familii. Insa generatiile tinere ignora adesea semnificatia certificatului de casatorie, considerandu-l o simpla hartie fara importanta. Este adevarat ca actul, singur, este departe de a garanta viata in cuplu pana la adanci batraneti.

Si pentru ca nu exista retete universale si adevaruri absolute, am incercat sa aflam care au fost motivatiile a trei cupluri care au ales fie sa se casatoreasca, fie, pur si simplu, sa traiasca impreuna.

  • Elena (22 de ani) si Marian (26 de ani) au fost prieteni aproape un an inainte de a se casatori.

"Eram colegi de serviciu – povesteste Elena – si aveam impresia ca ne cunoastem de o viata. Parca am alunecat unul catre celalalt, nu neaparat intr-o strafulgerare de dragoste la prima vedere, ci asa, intr-o senzatie dulce si reconfortanta. Si eu si el am fost siguri de la inceput ca ne-am gasit jumatatea.

Este firesc ca acum sa fim casatoriti – este ceea ce ne-am dorit si ne implineste dragostea. Nici nu a fost nevoie ca el sa ma ceara in casatorie. Stiam ca o sa fiu sotia lui. Nu, nu cred ca ne-am grabit cu casatoria. Poti sa cunosti un om si dintr-o singura privire. Il cunosc bine pe Marian, sunt convinsa ca vom fi fericiti si de-acum inainte.

Inainte de a ne casatori am locuit o vreme impreuna – nu neaparat ca sa ne acomodam, ca un fel de proba, ci pentru ca asa am simtit. Nu mai voiam sa stam separati. Oricum, acele doua luni au fost o perioada de provizorat; abia acum, cand suntem casatoriti, ne simtim un cuplu adevarat, o familie. Pentru noi, casatoria este un legamant, reprezinta asumarea unor responsabilitati pe care ni le-am luat unul fata de celalalt. Iar certificatul consfinteste aceste responsabilitati pentru noi si pentru restul lumii.

Vom putea construi impreuna viata pe care ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. De altfel, un copil are nevoie de amandoi parintii, ei reprezinta pentru el siguranta, protectie, afectiune, iar toate acestea nu se pot intampla decat intr-o casatorie. Altfel, ce ar mai fi familia? Cum ar creste un copil stiind ca pe mama lui o cheama altfel? Ce intrebari ii va pune si cum i se poate raspunde? Nici nu-mi pot imagina o asemenea situatie!"

  • Ioana (38 de ani) si Mihai (43 de ani) au un fiu de zece ani si au fost casatoriti timp de 12 ani.

Acum sunt divortati, dar continua sa fie o familie – s-ar parea chiar o familie mai fericita decat inaintea pronuntarii divortului, dupa cum apreciaza Ioana. "Ne-am casatorit dupa numai doua luni de prietenie. De fapt, a fost o ambitie prosteasca din partea mea. Ma certasem cu primul meu prieten, cand Mihai m-a cerut in casatorie. Am acceptat imediat. Cand mi-am dat seama ce fac, era deja prea tarziu. Am invatat sa-l iubesc pe Mihai si primii nostri ani au fost chiar buni.

Abia mai tarziu au inceput problemele. El era mai tot timpul la o bere cu amicii si «o bere» s-a transformat curand in «mai multe». Era mai tot timpul absent. Apoi am inceput sa avem probleme din cauza serviciului – lucram in acelasi loc. Sefii m-au apreciat pe mine mai mult, iar el s-a simtit profund jignit. Ne certam zilnic, iar cand a ridicat mana asupra mea, mi-am zis: «Pana aici. Eu nu sunt sclava nimanui». Si am inaintat divort – tot din ambitie am facut-o, ca sa-mi demonstrez ca pot sa ma descurc singura.
N-am cerut sfaturi, n-am cerut parerea nimanui. In doua zile m-am hotarat si am facut demersurile. Lui Mihai nu i-a venit sa creada pana la ultima infatisare – era sigur ca o sa renunt, iar asta ma inversuna si mai tare.

Cum am ramas o familie si dupa divort? A fost ceva tacit. Eu nu m-am gandit niciodata ca ar pleca de tot. El a inteles, nu mi-a reprosat nimic, a facut in asa fel incat sa nu-l dau afara. Si a ramas. Acum lucrurile merg mult mai bine intre noi. Este mai atent, nu ma mai bate la cap, nu ne mai certam. Si din punct de vedere sexual e mai bine ca inainte. De ce? Nu stiu, nu reusesc sa gasesc un raspuns, dar sunt multumita de consecinte. Poate ca se simte mai liber…

Cu baiatul a fost mai greu. Mi-a fost teama, m-am invinuit ca-l fac sa sufere. Dar la ce bun sa creasca asistand la certuri? Nu ar fi fost bine nici pentru el. M-a inteles pana la urma, e un copil bun, matur pentru la varsta lui. Dupa divort, mi-am pastrat numele de casatorie. Am vrut sa ma feresc de barfe, de statutul acela nesuferit de ‘divortata’. Si am reusit. Putini stiu ca noi suntem, de fapt, divortati. Stii, hartia este nula din punctul meu de vedere – si cea de la casatorie, si cea de la divort.

Acum ne este foarte bine impreuna. Il respect in continuare pe Mihai, tin la el, dar nu vreau sa ne recasatorim. Pentru ca abia acum ma simt bine, ma simt eu. Dupa divort am invatat ca pot sa am si eu pretentii de la el, am inceput sa ma gandesc si la mine, nu numai la el si la copil. Oricum, in fata lui Dumnezeu si a lumii, eu sunt femeia lui. Dar am voie sa fiu independenta, sa cer mai mult de la viata…"

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Dragoste & Sex