Capcana gradinitelor neautorizate

Educatia copilului este o necesitate absoluta si nu exista parinte care sa nu se preocupe de acest aspect. De aceea, cei mai multi parinti care au copii in varsta de 3-4 ani se vad pusi in fata unei mari dileme: la ce gradinita sa il duc?

Desigur, exista sistemul gradinitelor de stat, una care se afla cel mai aproape de casa sau de locul de munca al parintelui, doar ca, se stie de mai bine de 12 ani, acestea nu au niciodata locuri suficiente. In acest caz, fortati de perspectiva amanarii, cu speranta ca vor putea sa-l inscrie abia anul viitor in supraaglomeratul sistem de stat, cu cate 40 de copii in grupa, pentru a-i oferi, eventual, educatia „la conserva“, multi se orienteaza catre gradinitele private.

Povestea cu gardul si leopardul.
Acestea sunt fara indoiala o alternativa dorita si necesara in conditiile in care, anual, raman, doar in Capitala, peste 10.000 de copii care nu prind locuri la stat. Doar ca, in alegerea unei gradinite particulare, specialistii in educatie de la Agentia Romana de Asigurarea Calitatii in Invatamantul Preuniversitar (ARACIP) ne sfatuiesc sa avem mare grija: in unele cazuri, oferta gradinitelor particulare care functioneaza ilegal se rezuma doar la conditii mai bune, oferite contra unor sume deloc mici, si nu pomenesc despre lipsa autorizarilor legale si obligatorii din partea Ministerului Educatiei Cercetarii si Inovarii.

E adevarat, sunt copii putini in grupa, exista mai multe locuri de joaca, microbuze pentru transportul micutilor, mancare gatita in bucatarie proprie si multe cursuri optionale, de la pian, limbi straine, arte martiale sau pictura si pana la origami, computer sau teatru.

Insa lipsa autorizatiei sau acreditarii MECI inseamna functionarea in ilegalitate din punct de vedere educational si aduce cu sine un risc pentru parinti. Autorizatia ar obliga aceste gradinite sa angajeze numai educatoare cu diploma de studii finalizate, personal de supraveghere acreditat, pedagogi cu diploma si psihologi atestati, cu autorizare de libera practica.

Astfel, gradinita particulara nu ar ramane doar un „babysitter“, un loc destul de scump, unde copilul vine sa se joace sub supraveghere, ci poate oferi parintilor garantia ca micutii sunt invatati si educati de personal cu pregatire pedagogica. Dar, desigur, cerinta MECI ar obliga gradinitele respective sa angajeze doar personal cu contract de munca, cu asigurari platite si salarii mari, conform pregatirii acestuia, si le-ar diminua profiturile urmarite, caci, in ultima instanta, gradinitele particulare ilegale nu sunt o sinecura intru ajutorul parintilor, ci o afacere comerciala care trebuie sa fie cat de rentabila posibil.

Profituri mari, educatie putina.
Cele mai multe gradinite particulare functioneaza in Capitala, care este urmata de Cluj, Iasi si alte orase, cum sunt Ploiestiul si Suceava, dar proportia intre gradinitele autorizate si cele neautorizate se pastreaza, dezvaluind acelasi dezinteres al autoritatilor statului. Dar ce spune legislatia?

„Autorizarea de functionare provizorie se acorda pe baza evaluarii ARACIP, evaluare care se face prin verificarea conditiilor din gradinite conform Standardelor Nationale de Autorizare. Autorizarea provizorie este prima etapa a acreditarii. Acreditarea trebuie solicitata in cel mult doi ani dupa finalizarea unui ciclu de invatamant (care, in cazul gradinitelor, dureaza patru ani: grupa mica, mijlocie, mare si cea mare pregatitoare)“. In acest timp, profiturile unei gradinite private care functioneaza ilegal pot fi foarte mari, luand in calcul ca taxa lunara minima este de circa 1.000 lei, iar majoritatea gradinitelor private percep aceasta taxa indiferent de numarul zilelor in care copilul este prezent intr-o luna, ba chiar cer banii si pe perioada vacantei, pentru „pastrarea locului“.

La adapostul balbaielilor si neconcordantelor din legislatia romaneasca, deficitul de locuri din gradinitele de stat este speculat la maximum dupa o reteta care pare, si chiar este, simpla: un spatiu cat de cat rezonabil, masute, jucarii, eventual patuturi, daca este vorba de program prelungit, tablouri colorate si o zugraveala proaspata, de multe ori masa adusa de la o firma de catering, chipurile „pentru pastrarea igienei“, un televizor si doua computere, rechizitele pe care, de fapt, le vor cumpara parintii, cateva ingrijitoare care au ceva experienta cu cei mici si o lista cat mai impresionanta de activitati optionale platite extra. Astfel, asigurarea calitatii educatiei trece undeva in planul doi sau trei, in urma calculelor profitului.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii