Când dependenţa într-un cuplu ucide iubirea

Au trecut 6 luni şi îţi permiţi să mergi la o întâlnire cu prietenele/prietenii.

O faci pentru că ai nevoie de spaţiu pentru preocupările comune pe care le ai cu ele/ei.

Dar când ajungi acasă ce constaţi?

Partenerul/partenera este cu ochii pe ceas şi a monitorizat fiecare secundă în care ai lipsit. Scandalul este doar la o secundă distanţă însoţit de lacrimi, scene febrile, gelozie şi posesivitate.

Dacă toate acestea îţi sună cunoscut, deşi eşti tentat/tentată să crezi că eşti într-o relaţie de mare iubire, în care celălalt nu poate să trăiască fără tine, ai grijă: eşti într-o relaţie cu un „dependent” iar urmările pot fi, după cum dovedeşte practica, foarte triste.

Ce este un dependent şi care sunt cauzele depedenţei emoţionale?

Deşi poate nu ne-am aştepta, dependenţa emoţională este mult mai răspândită decât se crede. Multe cupluri funcţionează pe baza unei dependenţe nesănătoase care erodează şi afectează în timp armonia cuplului. Motivul pentru care multe persoane acceptă să trăiască în astfel de cupluri se datorează dificultăţii de a face diferenţa între iubire şi dependenţă.

Cauzele dependenţei emoţionale se regăsesc adesea în copilărie. Copilul este dependent emoţional de părinţii săi, de grija şi iubirea pe care se aşteaptă să le primească de la aceştia.

Când aceste nevoi nu sunt îndeplinite, din diverse motive, copilul este supus unei traume emoţionale teribile.

Interior, el rămâne cu un gol plin de durere iar sinele său supravieţuitor recurge la tot felul de mecanisme pentru a nu se reîntâlni cu această durere.

În cuplu, copilul care s-a confruntat cu astfel de traume – ajuns acum la vârsta maturităţii, va evita cu orice preţ ieşirea din cuplu pentru că metaforic vorbind ieşirea din cuplu îl face să retrăiască abandonul, sau trădarea amintindu-i de durerea iniţială.

Acesta este unul din cei mai importanţi indicatori că rana lui a rămas nevindecată. Este posibil chiar ca, pentru a evita durerea, partenerul cu o astfel de rană (fie bărbat sau femeie) să devină abuziv în relaţia sa.

Din cauza faptului că nu se poate susţine singur emoţional, acest tip de persoană manifestă o posesivitate exagerată şi devine dictatorial în relaţia de cuplu.

Astfel, partenerul, partenera nu mai reprezintă un subiect ci un obiect asupra căruia el consideră că are drepturi depline.

Când se ajunge la această fază, relaţia se dezumanizează şi ambii parteneri îşi pierd demnitatea.

Unul devine abuzator în timp ce celălalt ajunge abuzat iar relaţia devine una toxică.

Un alt tip de dependent, îl reprezintă cel care, paradoxal este într-o continuă „vânătoare” de relaţii. Astfel, deşi angajat într-o relaţie, acest tip de dependent flirtează în mod constant şi cu alte persoane astfel încât să-şi asigure permanent o nouă potenţială relaţie.

La aceste persoane frica de abandon este atât de mare încât, îşi iau măsuri nenecesare de protecţie pentru a nu rămâne singuri. De multe ori, aceste persoane ajung în mod paradoxal să abandoneze ele înseşi la cel mai mic semn de disconfort cuplul din care făceau parte.

Astfel, pentru a nu retrăi durerea traumei iniţiale, acest tip de dependenţi se aruncă imediat dintr-o relaţie în altă relaţie hrănindu-se permanent cu plăcerea dată de un nou început.

Deşi mass-media încurajează într-o oarecare măsură acest tip de „consumerism” din relaţiile de azi, permanenta vânătoare poate ascunde o incapacitate reală a individului de a construi şi de a fi angajat într-o relaţie de durată.

Dacă acest comportament persistă pe o perioadă mai mare de timp de-a lungul mai multor ani, putem vorbi chiar de o tulburare de personalitate care necesită bineînţeles o intervenţie de specialitate.

Ce să faci dacă eşti într-o relaţie cu un dependent?

În cazul în care ai identificat că eşti în cuplu cu un dependent, poţi încerca următoarele:

 Ajută-ţi partenerul să înţeleagă că reacţiile lui sunt exagerate şi nu au legătură cu realitatea.

Afirmă-ţi sentimentele pe care la ai faţă de partenerul tău însă aminteşte-i în acelaşi timp care sunt aşteptările legate de cuplul pe care îl formaţi.

Susţine-ţi partenerul în a consulta un specialist pentru a se confrunta în mod deschis cu cauzele adevărate ale durerii sale.

Susţine-ţi partenerul cu iubire, cu tact şi cu înţelegere în procesul de vindecare şi apreciază-i eforturile de îndreptare şi schimbare.

Câştigă-ţi cu încredere şi tact spaţiul psihologic de care ai nevoie în cuplu pentru ca relaţia să fie una sănătoasă şi armonioasă.

Ajută-ţi partenerul să înţeleagă că preocupările tale comune cu alţi oameni nu înseamnă un abandon al cuplului ci spaţiul necesar de care ai nevoie pentru a te dezvolta şi a creşte în continuare.

Fă-ţi partenerul să înţeleagă diferenţa între dependenţă şi interdependenţă în cuplu şi manifestă-ţi încrederea pe care o ai pentru a construi împreună etapele menite să facă relaţia să evolueze o dată cu voi.

Nevoia de iubire, nevoia de a forma un cuplu sunt legitime. Însă când lucrurile ajung să scape de sub control iar iubirea se transformă în adicţie, este important să tragi un semnal de alarmă şi să analizezi cu maturitate ce se întâmplă cu adevărat în relaţia ta de cuplu.

Când partenerul/partenera nu mai este doar un partener/o partenera ci un obiect al fixaţiei şi al monitorizării permanente, este momentul să te dai un pas în spate şi să te întrebi cu sinceritate ce anume stă în spatele lipsei de control pe care o resimţi în legătură cu el/ea.

Şi atunci vei şti că deja, primul pas spre vindecare a fost deja făcut. Schimbarea se va produce pe măsură ce vei conştientiza că proiectezi o frică dintr-un trecut care nu mai există într-un prezent cu coordonate foarte diferite. Cu încredere şi răbdare, poţi vindeca copilul interior astfel încât să intri într-o relaţie de cuplu ca un adult.

Autor: Psiholog Dana I. Amaximoaie
Telefon: 0727 77 57 27 (Constelatii sistemice de familie, regresii karmice)

Citeşte şi Relaţii: Descoperă tipul de iubire pe care îl trăieşti
 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie