Cand copiii se cred adulti

Din diverse motive, s-a ajuns ca adolescentii si parintii lor sa comunice tot mai putin. Cu putin efort, poti ramane totusi aproape de copiii tai.

"Nu e prea usor sa fii parintele unui adolescent"

Cristina C. (37 de ani), mama unui baiat de 14 ani:
"Uneori mi se pare ca locuim cu un strain in casa. Daca nu e in camera lui, ascultand muzica data la maximum, atunci este cu prieteni al caror nume abia il stiu. Rareori mai suntem impreuna.
Copilul meu drag s-a indepartat de mine. La inceput, nu m-a mai lasat sa-l imbratisez in public. Apoi, sa nu-l mai duc sau sa-l iau de la scoala. Dupa care, n-a mai tinut cont de ce-i spun – "Hai, mama, ca tu nu stii!" sau "Ei, mama, asta era pe vremea ta!".
Pentru el au devenit mult mai importante parerile colegilor decat cele ale parintilor – si asta in absolut orice privinta. Ma critica, reprosandu-mi ca n-am reusit in viata si ca, de aceea, nu are de ce sa-mi urmeze sfaturile.

Cum poate fi indrumat un copil ajuns la varsta adolescentei?

Carmen Iancu, psiholog: Independenta trebuie negociata
"Exista un autentic sentiment de pierdere atunci cand, intre tine si copiii tai, incepe sa-si faca aparitia instrainarea. Este usor sa-ti manifesti dragostea de parinte atunci cand copiii sunt mici. Dupa ce au atins varsta adolescentei, incep sa te tina la distanta. A contrazice orice opinie venita din partea unui adult face parte din procesul de formare a propriei lor individualitati.
Adolescentii de azi sunt bine dezvoltati fizic, par mult mai maturi si sunt mai emancipati decat eram noi la varsta lor, asa incat parintii pot considera – in mod eronat – ca ei sunt mai aproape de stadiul de adult, cu atat mai mult, cu cat dau dovada unor rezultate foarte bune la scoala sau in gospodarie (fete care isi tricoteaza pulovere, baieti care repara televizorul etc).
Independenta trebuie negociata cu grija de ambele parti. Cheia negocierii este comunicarea autentica, dar de cele mai multe ori adolescentii nu-si dezvaluie problemele personale, simtindu-se extrem de jenati.
Comunicarea poate fi inlesnita de o atmosfera destinsa, in care parintii (sau macar unul dintre ei) si copilul-adolescent desfasoara impreuna o activitate – spalatul vaselor, aranjatul mesei etc."

Nu te indeparta de ei

Parintii sunt alarmati de numarul mare de ore pe care adolescentii le petrec zilnic in fata computerului, absorbiti de jocuri sau de Internet. In compania calculatorului, tinerii se simt aproape de colegii lor de generatie, nu si de parinti.
A fost o vreme cand masa principala a zilei, pranzul, constituia un adevarat ritual de reunire a intregii familii si de comunicare. Desi viata de acum nu (prea) mai permite acest lucru, e important sa incercam sa organizam o seara de reuniune familiala cel putin o data pe saptamana. Iar daca in pregatirea acestei mese ii putem implica pe adolescentii nostri, am facut deja un mare pas inainte. In acest fel, ei isi asuma o responsabilitate fata de familie.

Simple sugestii, posibile solutii

  • Incurajeaza-l sa participe la reuniunile de familie, pentru ca astfel va invata cum sa se comporte in societate.
  • Primeste-i la voi acasa pe prietenii copilului tau (e important sa-i cunosti anturajul). E mult mai convenabil decat sa plece cine stie pe unde, cu cine stie cine.
  • Asculta-i povestirile si opiniile. Nu te arata descurajata de raspunsurile monosilabice.
  • Macar o data pe zi mancati impreuna toata familia.
  • Ar trebui sa existe numai un singur televizor pentru intreaga familie – fie in camera de zi, fie in bucatarie. Instalarea unui astfel de aparat in camera lor i-ar incuraja sa duca vieti separate.

Aceste strategii ofera ocazii de a mentine comunicarea cu adolescentii din familie, dar nu pot forta aparitia unei intimitati daca ei nu-si doresc acest lucru.

de Irina Dimiu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie