Cancerul de col uterin – depistarea precoce salveaza vieti

Cancerul de col uterin este a doua forma de cancer ca frecventa globala la femei, dupa neoplasmul de san, dar primul ca agresivitate, intrucat el ataca la varste mult mai tinere. Depistat la timp, are mari sanse de vindecare. Invata din experienta unui cuplu care a iesit invingator din aceasta incercare.

SUPRAVIETUITOAREA – “Sotul meu m-a sprijinit tot timpul si a fost alaturi de mine”
Carmen Mihai, 44 de ani, economist, patroana unui salon de coafura. Este casatorita si nu are copii.
“Totul a inceput pe la sfarsitul lunii august 2003, cand am observat ca sangerez dupa un contact sexual. Nu foarte tare, cateva picaturi.
 
La inceput, m-am gandit ca poate e sange menstrual, ca sunt aproape de perioada de menstruatie, dar m-am programat la un control de rutina. Pe 5-6 septembrie, am fost la medicul ginecolog, care mi-a spus ca ceva nu e in regula, ca exista o sangerare pe col. Mi-a recomandat sa fac o colposcopie, un test Papanicolau si biopsie.
Toate au confirmat diagnosticul: cancer in prima faza. M-au trimis direct la operatie. Am fost programata pe 30 octombrie. Inainte de operatie, dr. Peltecu (Spitalul Filantropia) mi-a spus ca taietura va fi verticala.
 
Nu stiam ce se va intampla, dar i-am spus ca vreau o taietura orizontala, pentru ca imi place sa port lucruri moderne si nu vreau ca cicatricea sa se vada.
El a spus ca trebuie sa-mi scoata tot (uter, trompe, ovare) si ca cicatricea va fi verticala. Cand eram pe masa de operatie, s-a razgandit. Eram slaba, aveam muschii bine lucrati (am facut fitness si sport o perioada). Interventia chirugicala a durat vreo patru-cinci ore si a fost un succes.
Mi-am revenit foarte rapid. Sora si sotul meu au stat tot timpul langa mine.
A doua zi m-am dat jos din pat si am coborat scarile, sa iau putin aer. A treia zi m-am externat. Acum nu se mai cunoaste absolut nimic, parca nici nu as fi fost operata. Dupa operatie am tinut putin regim trei saptamani (nu am avut voie sa mananc carne, ci numai supe, iaurturi). Am slabit vreo cinci kilograme. Dupa operatie mi-au recomandat radioterapie, dar eu am refuzat, am spus ca prefer sa ma pun singura pe picioare.

Am stat o perioada acasa, apoi sotul meu mi-a facut un cadou: salonul de coafura pe care mi-l doream de multa vreme. Stau in fiecare zi acolo, de la ora 8 dimineata pana la 8 seara, iar uneori chiar mai mult. Am patru angajati, iar activitatea imi place foarte mult si ma face sa uit prin ce am trecut.

Inainte, eram foarte obosita, aveam uneori perioade in care simteam ca nu ma pot tine pe picioare. De la operatie, nu mai am absolut nimic si am o pofta de munca si de viata cum nu am mai avut. Sotul meu m-a sprijinit incontinuu si a fost alaturi de mine. Cand m-am intors de la spital, am gasit acasa parfumul preferat, curatenie, totul schimbat… M-a ajutat enorm. El a fost primul care a aflat ce boala am si a fost alaturi de mine tot timpul.”

SOTUL – “Nu m-am gandit ca ni se poate intampla tocmai noua…”
Constantin Mihai, 43 de ani, inginer, doreste sa isi deschida propria afacere. “Eram la serviciu cand am primit vestea teribila. Sotia mea mi-a spus la telefon, dar pe moment nu am realizat ce se intampla… Primul gand a fost ca diagnosticul este eronat si ca nu ni se poate intampla tocmai noua acest lucru.
 
Nu-mi venea sa cred! Dupa doua saptamani, am avut rezultatul biopsiei si certitudinea diagnosticului. Nu stiu daca pot sa reproduc in cuvinte starea sufleteasca… Nu am putut sa discut cu nimeni problema noastra.
Parintii aveau si ei probleme de sanatate si am considerat ca e mai bine sa o trecem sub tacere pana cand aveam o rezolvare. Am inteles ca singura solutie era interventia chirurgicala. Desi medicii m-au asigurat ca totul o sa fie bine, problema mea atunci era ca nu cumva, in momentul deschiderii, sa se descopere ceva nedepistat de aparate, ceva chiar mai grav, care ar fi facut tot efortul nostru zadarnic.
Dupa operatie, ne-am reluat viata, din toate punctele de vedere (social, sexual, familial). Toate lucrurile au mers spre bine si am trecut impreuna hopul asta, care nu a fost usor.
Salonul de coafura? Am considerat ca este pentru ea implinirea unui vis, care o va sustine in continuare. Nu mi-a fost greu sa o sprijin – e mai simplu atunci cand iubesti si totul iti vine din suflet.”

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate