„Cancer nu este egal cu moarte“

Puțin înainte de a împlini 37 de ani, ieșeanca Monica Diana Pintilie a aflat, zguduită, că își va pierde un sân din pricina unei tumori maligne. A crezut, însă, în șansa de a depăși traumele și acum vorbește despre lupta cu boala și despre cum o intervenție complexă i-a redat propriul trup.

cancer monica diana pintilie

Este întotdeauna dificil să spui povestea unor suferințe fiindcă puțini putem să privim lumea prin ochii altcuiva. Povestea unui drum cumplit pe care, străbătându-l, afli că binele și răul costă la fel și la capătul căruia ți se spune că, dacă vei trăi, o vei face fără o parte din tine.

Așa a fost și povestea Monicăi de după momentul acela din viața ei când o boală teribilă sfârșită cu o operație și cu o proteză de sân prinsă peste piept, i-a transformat durerea în disperare, iar stresul cumplit și ideea că asta o face să-și piardă total feminitatea au devenit obsedante.

Am descoperit apoi, vorbind cu Monica, lucrul important: lupta. Puterea de a nu accepta sentințe. Și încrederea în binele hărăzit de Dumnezeu oricărei ființe de pe lume.

„După diagnosticul de tumoră mamară, am decis împreună cu medicii că cel mai bun lucru era mastectomia totală, extirparea completă a sânului drept. E o decizie care îți schimba modul de a trăi, dar pentru mine pe primul plan sunt cei dragi, Victor, soțul meu și băiatul meu, Toma, care acum este elev în ultimul an la informatică, așa că hotărârea a fost luată. Pentru ei trebuia să trăiesc chiar și fără o parte din mine.

Au urmat șase luni de chimioterapie cu toate efectele secundare: căderea parului, stările de neputință, apoi încă un an de tratament perfuzabil săptămânal.

„După pierderea sânului simțeam că nu mai contez“

După un an și jumătate am revenit la serviciu, în administrație, ca funcționar public,  dar viața mea era alta. Mă simțeam permanent ca prinsă într-o cursă, simțeam că nu mai contez, că toți cei din jur știu și nu mă mai privesc ca femeie. Era ca și cum aș fi vrut să scap de o povară și nu reușeam.

Acolo, în bătălia asta – fiindcă asta este, o bătălie cu propriul tău corp – să redevii tu însăți după șocul unei proteze și al unei operații îngrozitoare, dacă n-ai voință, ești mort. Eu am simțit asta și am realizat că e posibil, dar cu toate astea, ani întregi după aceea simțeam o jenă cumplită când trebuia să merg la sala de sport sau la bazinul de înot și mă rugam să existe o soluție și pentru mine“.

Ajutată de Andreea Marin

După șase ani de la operație, Monica a venit invitată de Andreea Marin la emisiunea „Prețuiește viața“, povestind despre boala care i-a mutilat trupul. Simțea, spune, o jenă imensă vorbind despre asta, dar acolo a apărut și o speranță: se putea face reconstrucție mamară, o intervenție costisitoare și complicată, iar Andreea i-a promis ajutorul pentru a ajunge gratuit la unul dintre marii specialiști ai lumii în chirurgia estetică și reconstructivă, profesorul doctor Sukru Yazar din Turcia.

„Știam de multă vreme despre spitalul din Istanbul, căruia toată lumea care a trecut pe acolo îi spune spitalul miracolelor datorită operațiilor extraordinare care se fac acolo, dar totul era foarte scump și nu mi-aș fi permis. Știam de la alte supraviețuitoare în lupta cu cancerul și despre doctorul Yazar, un medic de o delicatețe și o calitate umană deosebită, așa că încrederea mea a fost totală“.

Monica știa că profesorul Yazar este omul care putea da o formă speranțelor ei. Metodele erau fie printr-un implant care însă trebuia cumpărat și costa foarte mult, fie cu țesut propriu, o cale mult mai complexă și care necesita experiență microchirurgicală.

„Eram iarăși eu și boala nu învinsese“

Totul a durat opt ore, parcă fără sfârșit. Ore în care i-a fost recoltat, sub microscop, tegument, țesut adipos și vase de sânge din zona abdominală, fără ca mușchii de acolo să fie afectați în niciun fel, acestea fiind apoi prinse în lambouri, astfel încât să recreeze un sân perfect vascularizat și funcțional.

Opt ore de intervenție cu ochii medicului lipiți de microscop, desprinzând nervi și vase de sânge mai subțiri de un milimetru, prinzându-le apoi unul de altul, legând nervii de țesut și de piele, așezând totul milimetric și redesenând forma naturală, iar la final, efectuând și operația estetică de întindere a abdomenului.

„Prima dată când mi-am privit trupul apoi, mi-a fost teamă: dacă nu s-a putut, dacă ceva n-a mers bine?… după aceea, încet-încet, încredere, apoi așteptare, ori-ori, iar la urmă fericirea ca o explozie de lumină: eram iarăși eu și boala nu învinsese“.

„Reconstrucția mamară reprezintă un nou început pentru o mare parte din paciente“

Acum, la 44 de ani, Monica râde mult mai des și aproape a uitat pierderea care era să-i distrugă viața. „Sunt un om simplu care încearcă zi de zi să facă ceva bun, să dau măcar un sfat bun, să spun și altora că acest cancer nu este egal cu moartea, că această boală poate fi un nou început.

Operația de la Acibadem Maslak a fost ca un vis la care nu am avut curajul să visez vreodată. Ajunsesm o resemnată, însă, din nou, cineva mi-a arătat că, prin oameni, se pot întâmpla și miracole. Importante sunt rezultatele, faptul că mâinile și sufletele unor oameni și ale unor medici extraordinari au aflat, pentru cei ca mine, o cale de reușită. Și, astfel, viețile noastre pot merge mai departe. Asta e tot ceea ce contează“.

Autor Adrian Cîlțan;

Foto: arhiva Acibadem Maslak și Monica Diana Pintilie

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate