Campioane mondiale in linia a doua

Oana Tapu
Darts

„…un sport al concentrarii”

Oana Tapu este arhitecta, are 30 de ani si este una dintre putinele fete castigatoare a numeroase titluri si trofee intr-un sport nou-nout pe lista federatiilor: „aruncarea sagetilor“.

Darts-ul a intrat in viata mea absolut intamplator, intr-o zi cand am inceput sa joc, de plictiseala, cu niste prieteni. Am cunoscut apoi noi prieteni pasionati de acest sport, iar foarte curand am mers si la primul meu concurs, unde am luat, in mod surprinzator, locul 3.

Totul a luat amploare din anul 2008, cand Dragos Dumitrescu a infiintat Federatia Romana de Darts, apoi de cand Ministerul Tineretului si Sportului recunoaste darts-ul ca ramura sportiva, iar Federatia Mondiala de Darts ne permite organizarea primului Open International al Romaniei, unde am si urcat pe podium. Sunt acum lidera absoluta in clasamentul national feminin, castigand locul 1 atat in cele 5 concursuri regionale,cat si in cele 2 nationale disputate, si mi-am inscris in palmares si participarile la Cupa Europei si la Winmau World Master.

Probabil ca multi se intreaba cum e darts-ul asta? Pare un sport usor: dai cu trei sageti cat mai aproape de centrul tintei si gata. Nu-i deloc asa. Ai nevoie de cat mai multe puncte, trebuie sa lovesti tinta in diverse locuri, in functie de cate puncte mai ai, ca sa ajungi, de obicei intr-un meci de simplu, de la 301, la zero. Ca sa castigi iti trebuie ceva talent, putere de concentrare si, mai presus de toate, sa-ti invingi cel mai mare adversar: frica.

Alina L’Ami
Sah

„…o parte din viata mea”

La 25 de ani, ieseanca Alina L’Ami este Mare Maestru International, multipla campioana mondiala si europeana si a antrenat lotul olimpic feminin de sah al Yemenului.

Pentru multi, sahul este doar un simplu hobby, un mod de a-ti petrece timpul liber sau un sport rezervat unui numar restrans de persoane mai retrase si de neinteles. Pentru mine este insa un mod de a trai si ii sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce mi-a daruit. La varsta de cinci ani, sub indrumarea tatalui meu, participam la primul concurs de sah, apoi la opt ani deveneam campioana nationala, iar la zece, campioana a lumii.

Asa a inceput totul: un drum presarat cu multe medalii de aur, dar si cu eforturi uriase, trebuie sa recunosc. Este o munca de titan, care nu se termina niciodata, chiar daca e invizibila pentru ceilalti. O astfel de viata, traita mereu pe drum – intre avioane, autobuze, trenuri, hoteluri, cu bagajele mereu in fata usii – este dificil de inteles pentru cineva care nu practica acest sport. Intre toate aceste drumuri am terminat Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din Iasi, la Universitatea Al.I.Cuza, am antrenat si echipa olimpica feminina de sah a Yemenului si, de curand, m-am casatorit, tot cu un sahist evident, cu marele maestru olandez Erwin L’Ami.

Este un sport solicitant, cu nopti intregi de studii de partide, dar imi dau seama ca fara sah nu as fi ajuns sa cunosc atatia oameni, sa vad atatea tari si sa traiesc atatea experiente. Sa culegi cu mana ta un mango din copac, sa devii prietena unei fete din Yemen care pana si ochii ii are acoperiti, sa te plimbi cu elefantul prin Malaezia, sa incerci mancarea chinezeasca in Hong Kong sau sa devii campioana mondiala in Brazilia: incununarea eforturilor depuse si fericirea suprema a oricarui sportiv.

Marina Mardare
Arte martiale

„…un sport total”

Marina Mardare si Cristina Toader sunt studente la ANEFS, au fiecare 20 de ani si dupa doar sase ani de cand au inceput sa practice acest sport, au cucerit tot ce se putea cuceri, devenind campioane mondiale si europene.

„Am inceput sa practic Ashihara Karate la varsta de 14 ani, mai mult din curiozitate si din dorinta de a-mi consuma energia si, recunosc, a fost un inceput oarecum confuz, caci nu stiam prea multe despre karate. La primul antrenament tin minte ca am mers impreuna cu prietena mea Cristina, amandoua foarte emotionate, si de atunci nu ne-am mai putut desparti de acest sport.

Pentru a face performanta in acest sport ai nevoie in primul rand de o minte echilibrata si ascutita, de stapanire de sine perfecta si de viteza, deoarece acest stil de lupta se bazeaza pe iesirea din fata adversarului intr-un timp cat mai scurt, pentru a-l surprinde apoi cu un atac. Pas cu pas si cu multa munca mi-am atins toate obiectivele, iar anul trecut pot spune ca a fost extraordinar pentru mine, clasandu-ma pe locul intai la toate campionatele sustinute, national, european si mondial.

Aparent este un sport dur, dar daca ar trebui sa-l descriu in cateva vorbe as spune ca este un sport total. In toti acesti ani de urcat pe drumul performantei, artele martiale mi-au schimbat modul de viata si modul de a privi lucrurile. Imi place totul la acest sport: stilul, mentalitatea, oamenii, caci am cunoscut oameni valorosi si mi-am facut multi prieteni.

Este adevarat ca orice sport te educa, dar, din punctul meu de vedere, artele martiale au o superioritate, caci iti dau acea incredere in tine de care ai nevoie in viata, iar atunci cand intri in sala uiti de probleme si traiesti efectiv intr-o lume unde starea de spirit se imbunatateste“.
Marina Mardare

Cristina Mihaela Toader
„Acest stil, Ashihara Karate, a fost pentru mine un atu formidabil, caci m-a ajutat sa ma dezvolt fizic, avand cinci puncte care au o mare importanta: forma si echilibrul, viteza, forta, tehnica si spiritul, dar m-a ajutat foarte mult si psihic. Am devenit o persoana mult mai rabdatoare, dispusa sa asculte, sa munceasca si sa mearga intotdeauna mai departe, oricat de greu ar fi.

Daca la inceput a fost o simpla joaca, an dupa an mai apoi lucrurile s-au schimbat: am inceput sa ma simt dedicata acestei arte, sa fiu mult mai dispusa sa-mi sacrific timpul liber si sa pun suflet in tot ceea ce faceam. Apoi am inceput sa ma gandesc serios sa fac performanta, nu sa ma multumesc doar sa practic din pasiune, iar in 2006 am participat la prima competitie, ceea ce a insemnat mai multe ore petrecute in sala de antrenament.

In 2009, dupa partciiparea la Europene, am facut parte din lotul national pentru Campionatul Mondial desfasurat in Danemarca, unde am obtinut medalia de bronz. Un an mai tarziu insa am reusit sa urc cea mai inalta treapta a podiumului la Campionatul Mondial si sa obtin titlul mondial la proba Kumite.“
Cristina Mihaela Toader

Baimareanca Laura Cupsa
Fitness

„…coregrafie, mobilitate, dinamism”

Baimareanca Laura Cupsa are doar 20 de ani si a devenit de doua ori campioana europeana si mondiala la fitness, detinand si titlul de campioana mondiala absoluta.

Am inceput sa practic fitness-ul la varsta de 16 ani, dupa ce facusem de la patru ani gimnastica ritmica si fusesem selectionata chiar in lotul national de gimnastica ritmica de ansamblu, initial din curiozitate, dar cu oarecare retinere. Si asta pentru ca nu mi s-a explicat pe indelete in ce consta pregatirea propriu zisa in acest sport „de aratat bine“ si ce se puncteaza in momentul in care ajungi pe scena.

Am constatat apoi insa ca sportul acesta nu este nicidecum un lucru usor si cu atat mai putin nu este nici pe departe o „etalare“ a unui corp frumos. Sunt antrenamente lungi si obositoare, trebuie sa creezi un program liber ales, complet, de la coregrafie la costume si muzica, sa gasesti intrarile, finalurile, sa faci conexiunile si trecerile intre elementele de dinamism, mobilitate si forta. Exercitiul dureaza un minut si jumatate, maximum doua, fiecare propune o tema, pe care o creeaza de la cap la coada, iar in final iese de fapt un show.

Magda Sabrina Lozniceriu
Badminton

„… elegant si feminin”

Magda Sabrina Lozniceriu este din Botosani, dar acum este studenta in Iasi; a castigat Cupa Romaniei si are in palmares multiple titluri de campioana nationala si balcanica.

Am ajuns sa joc badminton la varsta de sase ani, dupa o selectie facuta la scoala. Nu eram convinsa ca asta voiam, dar fiind o fire activa, dinamica si cu o incapatanare de nedescris, am inceput „in forta“. Au urmat multe zile in care nu eram bagata in seama, dar imi vedeam de fluturasul meu acolo si faceam duble, zi de zi, intr-un colt de sala, numarand si sperand sa ajung la 200 pentru a putea face si altceva, nu numai duble. Am ajuns la 200 intr-un final si au inceput loviturile, au inceput antrenamentele, munca din sala si din afara salii si au venit si rezultatele.

Primul concurs a fost un esec total, nu stiam nici in ce parte trebuia sa joc… a intrat antrenorul cu mine in teren si mi-a aratat partea… Am fost total dezamagita, dar a fost si un motiv in plus ca ambitia si incapatanarea sa ma ajute si sa ma trezeasca la realitate. Şi asta a insemnat mai apoi o multime de titluri la campionatele internationale, la Cupe si Balcaniade, la simplu sau la dublu si dublu mixt.

Adrian Ciltan; foto: arhivele personale ale intervievatelor

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii