Avantajul de a fi introvertită

Ai familie, ai prieteni, te descurci cu jobul tău, dar, la fel ca unul din trei oameni, eşti introvertită. Este acesta un motiv să fii subestimată şi să stai mereu în spate?

introvertita

foto femeie introvertită Shutterstock

Vineri seara, o prietenă îţi dă un mesaj în care te invită la o petrecere, pentru seara urmă-toare. Îi răspunzi: „Îmi pare rău, n-am cu cine să las copiii“, apoi te simţi cumva jenată. Nu neapă-rat faţă de prietena ta pe care ai expediat-o atât de scurt, cât faţă de tine, pentru că găseşti mereu scuze ca să pasezi orice invitaţie.

În facultate, în timp ce colegii tăi profitau de orice prilej ca să petreacă timp împreună, tu tân-jeai mereu după liniştea camerei tale. Mai târziu, ai refuzat siste-matic orice invitaţie, dacă ştiai că pe lângă cei mai buni prieteni, vor fi de faţă multe alte persoa-ne, va fi prea multă agitaţie, prea multă gălăgie. Dar trebuie stabi-lit cu claritate: nu eşti o persoană antisocială, nu eşti timidă şi eşti prietenoasă. Eşti încrezătoare, veselă, vorbăreaţă, ai simţul umorului. Şi cu toate acestea, eşti, până la urmă, o introvertită.

Oamenii introvertiţi sunt per-cepuţi adesea ca timizi, singura-tici, tăcuţi, deloc doritori de com-panie şi comunicare. Greşit! Până la urmă, sunt perfect apţi să iasă în lume, să lucreze în echipe, să aibă familie şi prieteni. Sunt mai liniştiţi decât alţii, dar nu le e teamă să-şi audă vocea dacă au cu adevărat ceva de spus. Până aici, sperăm că e clar: „introvertit“ nu e un diagnostic!

Doar că introvertiţii au parti-cularităţile lor. Au nevoie uneori de singurătate, pe care n-ar sa-crifica-o pentru nici un fel de companie. Iar când sunt într-un grup nu sunt deloc tentaţi să se bată pentru a câştiga atenţia celorlalţi. Sunt printre puţinii oameni care preferă să asculte.

Nu e întotdeauna uşor să fii un introvertit pentru că nu te potriveşti în tipa-rul considerat, în general, normal. Gândeşte-te, nu-mai, cum e privită dorinţa unei viitoare mirese de a face o nuntă mică, discre-tă, numai cu familiile şi prietenii foarte apropiaţi. Mirele ar suspecta că nu e convinsă de viitoarea căsătorie, părinţii ar simţi că vrea să-i frustreze, iar cunoştinţele ar gândi că o face din teribilism. Dar dacă se va cădea la un consens şi numărul invitaţilor ar fi, până la urmă, de zece ori mai mare decât îşi dorise ea, asta nu înseamnă că va fi o mireasă acră şi bosumflată, dimpotrivă, se va bucura din plin de eveniment.

A fi introvertit poate să-ţi adu-că dezavantaje, aşa cum arată Susan Cain, autoarea cărţii «Quiet: The power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking» («Liniştea: Forţa introvertiţilor într-o lume care nu se poate opri din vorbit»). Asta pentru că oa-menii sunt înclinaţi să aprecieze mai mult extrovertiţii. „Persoane-le comunicative sunt percepute ca fiind mai deştepte, mai atrac-tive, mai interesante şi mai dezi-rabile ca prieteni“, spune autoa-rea, „în timp ce introvertiţii sunt stigmatizaţi, sunt trataţi ca fiind persoane de categorie inferioa-ră, a căror condiţie e ceva între dezamăgire şi patologie.“

Jucătorii în echipă, cei care-şi asumă riscuri, cei care sunt siguri pe ei sunt luaţi ca exemple poziti-ve. În acest timp, atuurile intro-vertiţilor sunt mereu neglijate.

Încă din şcoală, copiii interio-rizați sunt siliţi să se comporte altfel decât e în firea lor. Dacă un copil e tăcut şi liniştit, nu face eforturi să iasă în evidenţă, dacă nu-l macină spiritul de competiţie şi nu depune toate eforturile să se facă plăcut, se consideră că are o problemă, că trebuie stimu-lat. Dacă se insistă cu aceste ma-nevre, copilul poate să creadă în cele din urmă că este ceva în neregulă cu el şi să-şi piardă încrederea şi respectul de sine.

Dr. Gilian Butler, consultant în psihologie clinică şi autoare a lucrării «Manage your Mind» («Gestionează-ţi psihicul») e de acord. „Am uitat să apreciem lucruri care vin în mod natural pentru introvertiţi, cum ar fi să te simţi bine în propria companie, capacitatea de concentra-re, creativitatea intensă.“

Studiile arată că intro-vertiţii reuşesc mai bine în majoritatea domeniilor, aşa cum au dovedit JK Rolling, Bill Gates sau Jodie Foster, care se con-sideră în această categorie. Dar nu e uşor. Felul lor de a fi le poa-te crea dificultăţi în carieră. Se poate ca meritele lor să fie trecu-te cu vederea şi să se simtă, pe drept cuvânt, subestimaţi. E frus-trant să vezi cum trec toţi înainte şi eşti mereu lăsat în urmă, la fiecare oportunitate profesională, la fiecare promovare. Şi nu este exclus să vezi uneori cum alţii mai îndrăzneţi îşi atribuie ideile şi realizările tale. Începi să crezi că altora le merge mai bine şi sunt mai apreciaţi doar pentru că socializează mai mult, pentru că vorbesc mai mult (chiar dacă nu mai consistent) în şedinţe, pentru că ştiu mai bine să se facă remarcați. Genul care îi în-trerupe pe ceilalţi ca să spună ceva ce s-a mai spus, în timp ce tu consideri că n-are rost să vor-beşti decât ca să spui ceva cu adevărat nou şi util. Ei bine, s-ar putea să ratezi luminile reflec-toarelor, dar ştii ceva? Probabil că nici nu te-ai da pe unul care câştigă partidele exclusiv astfel.

Poate ţi s-ar potrivi mai bine să ai propria afacere, să fii pro-priul tău şef şi angajat. Poţi să-ţi pui în practică ideile fără să mai ai nevoie de aprecierea şi apro-barea nimănui. Când lucrurile ar merge bine, ai fi prima care află asta şi ai şti că e meritul tău, fără să mai fie nevoie de nici o recunoaştere. Şi, în timp ce planurile tale prind viaţă, în timp ce mica ta afacere se dezvoltă şi locul tău pe piaţă se defineşte tot mai clar, vei constata că nu-ţi lipseşte zgomotul din jur şi nici agitaţia foştilor tăi colegi.

Cheia stă în capacitatea sau incapacitatea omului de a se pune în pielea altuia. Cei care-şi doresc companie, afirmare, acţiune nu-şi închipuie că există oameni cărora le plac tihna, lucrul individual, construcţiile mentale elaborate, iar, în timpul liber, meditaţia, contemplaţia. În loc să consume multă energie pe dezbateri în contradictoriu, pe impunerea a propriului punct de vedere, introvertitul tace, ascultă, cântăreşte, analizează şi găseşte soluţii. Până la urmă, fiecare cu atuurile sale – n-are rost să dăm verdicte şi nici să silim pe cineva să se poarte altfel decât îi e firea.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie