Automedicatia si pericolele ei

Dr. Cristina Staicu, consultatie

Vorbim de automedicatie si in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunul plac tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medic sau modificand dozele si modul de administrare, ori luand chiar alte medicamente decat cele prescrise de medic.

Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena, tuse sau durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale). Nu exista niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fost prescris, problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament, pentru ca pot exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra organismului.

„Acest medicament se elibereaza fara prescriptie”

Medicamentele care se pot lua si fara prescriptie medicala sunt medicamentele la care pacientii pot apela pentru ameliorarea unor afectiuni minore, fara a se mai adresa medicului. Aceste produse nu au un regim special de administrare si nu necesita o reteta medicala. Daca pacientul nu are probleme cronice si starea de sanatate este buna, astfel de medicamente pot fi administrate fara probleme, cu conditia ca prospectul sa fie citit cu atentie (si respectat) inaintea administrarii.

Medicamentele care pot fi eliberate din farmacie fara prescriptie medicala se impart in mai multe clase:
1. Analgezice: unele dintre ele asociaza si actiune antiinflamatoare si antipiretica, altele au ca actiune doar stoparea durerii. Cel mai frecvent utilizate sunt aspirina, paracetamolul, ibuprofenul. Aspirina si ibuprofenul sunt medicamente din grupa AINS (antiinflamatore nesteroidiene) care combat febra,durerea si inflamatia,dar au reactii adverse de natura digestiva.Aspirina se recomanda doar la varsta adulta, peste 20 de ani, deoarece sub aceasta varsta poate da o reactie adversa, uneori letala, sindromul Reye.

2. Medicamentele indicate in raceala comuna:
Antitermice: paracetamol, aspirina;
Atiinflamatoare: ibuprofen;
Decongestionante nazale;
Antitusive: medicamente ce calmeaza tusea iritativa, neproductiva;
– Expectorante: medicamente administrate in tusea productiva.

3. Antihistaminice: pentru tratarea alergiilor simple.

4. Protectoare gastrice si antiacide, antiflatulente. Sunt indicate pacientilor cu tulburari dispeptice, indigestii. Ele pot sa neutralizeze si sa tamponeze aciditatea gastrica,insa pot sa influenteze si motilitatea intestinala.
-Bicarbonatul de sodiu;
-Carbonatul de calciu;
-Compusii de aluminiu;
-Compusii de magneziu.

5. Laxativele si purgativele

6. Antidiareicele

7. Produse digestive inclusiv enzime

8. Vitamine si substante minerale

De ce luam / de ce sa nu luam un medicament fara prescriptia medicului?

1. „Mi l-a recomandat cineva…" Semnele si simptomele care anunta aparitia unei imbolnaviri constituie o experienta pentru fiecare dintre noi. In functie de modul de percepere a acestora si de experienta anterioara, fiecare dintre noi actioneaza in mod diferit.

Unele persoane pot prezenta reactii adverse pe care alte persoane, care iau acelasi medicament, nu le au. Varstnicii, ca grup, au incarcatura patologica mai mare si primesc un numar mai mare de medicamente, comparativ cu alte persoane. De aceea, nu e de mirare ca reactiile adversela medicamente apar mai frecvent.

Din nefericire, foarte adesea, vecinii, prietenii sau persoanele care urmeaza diferite tratamente cronice sunt cei care recomanda ce medicament ar fi bun pentru reducerea semnelor sau simptomelor unei noi imbolnaviri; in cele mai multe cazuri persoanele care si-au procurat medicamentele respective, nu au avut informatii referitoare la posibilele reactii adverse ale medicatiei.

2. „Am luat si alta data si m-a ajutat…" Chiar daca avem aces la o plaja foarte larga de informare privind medicamentul ales, doza optima sau perioada de tratament, nu inseamna ca stim sau intelegem totul.

Afectiuni comune precum racelile banala, tulburari digestive, durerile de cap, dentare, necesita medicatie pentru care nu e obligatorie eliberarea unei retete. Pentru simptomele care persista insa mai mult de trei zile o vizita la medic este absolut obligatorie, pentru ca ele pot fi semnul prezentei unei afectiuni serioase.

In cazul acestei initiative apare o problema: persoana nu are cunostinte medicale solide si poate confunda cu usurinta simptomele a doua patologii. Exista si riscul sporit de a trata un simptom ce nu face parte din gama de manifestari specifice bolii presupuse de consumatorul pacient. De pilda, o tuse banala poate fi primul semn al unui cancer pulmonar. La fel, tratand o durere de stomac cu antisecretorii in mod repetat se poate masca prezenta unui cancer gastric si intarzierea unui diagnostic corect.

3. „Mi-a fost prescris mai demult pentru aceeasi afectiune…" Nu este recomandat sa refolosesti o reteta medicala veche! Este foarte posibil ca farmacistul sa nu o onoreze, si mai mult decat atat, doza de tratament poate sa fie insuficienta pentru afectiunea respectiva, prin urmare tratamentul nu va avea nici un efect.

4. „Am citit despre el intr-o revista, am vazut reclama…" Uneori reclamele la medicamente creaza adevarate confuzii. Exista pacienti care cumpara medicamente numai pentru au vazut o reclama la televizor, netinand cont ca asocierea cu alte medicamente nebanuit de grave, ducand chiar la deces. Un alt pericol il constituie achizitionarea medicamentelor din surse neautorizate care, de cele mai multe ori sunt contrafacute, iar continutul daunator.

Numeroase mamici, intre care o pondere mare e reprezentata de cele care au copii foarte mici, isi asuma responsabilitatea administrarii de medicamente, fara prescriptie medicala, doar pentru ca au incredere in reclamele de latelevizor, sau in alte mamici cu copii de varsta identica sau apropiata, cu care sunt prietene, ori schimba opinii si sfaturi pe forumurile si site-urile de profil.

Farmacistul are competenta de a recomanda un tratament?

Farmacistul este si el in masura sa recomande un anumit tratament pentru afectiunile comune, specialistul cunoscand limitele in care poate prescrie un medicament,mai ales daca nu cunoaste persoana in cauza.

Indiferent daca am luat sau nu decizia in privinta tratamentului, putem alege si parerea farmacistului, oferindu-i informatiile pe care ni le cere, intrucat are nevoie de ele pentru a putea stabili niste criterii in recomandarile sale:

  • simptomele, momentul si chiar imprejurarile in care au aparut;
  • medicatia la care am apelat deja;
  • probleme de sanatate cunoscute si tratamentele administrate;
  • alergiile si intolerantele;
  • perspectiva efectuarii unor analize la o anumita data (pentru a nu fi compromis rezultatul acestora de catre medicamentul administrat, de cele mai multe ori antibioticele se incadreaza in aceasta categorie);
  • sarcina si alaptarea;
  • tipul de activitate (sofat, activitatea de supraveghere, coordonarea unor utilaje).

Rolul farmacistului este de a consilia pacientul in afectiunile usoare care nu necesita consult medical si de indrumare catre medic, spital atunci cand gravitatea situatiei o impune, de consiliere cu privire la reactiile adverse care pot aparea si a efectelor secundare.

Riscurile automedicatiei

Automedicatia se poate asocia cu riscuri grave precum :
-diagnosticarea gresita a unei boli;
-administrarea unei doze prea mari de medicament;
– durata prea lunga de administrare;
-interactiuni medicamentoase;
– reactii adverse, unele dintre ele reduse ca intensitate (eruptii usoare, cefalee, greata, somnolenta), altele severe (greata prelungita sau varsaturi, dureri abdominale, eruptii urticariene, hemoragii, tulburari de auz sau de vedere).

Un semnal de alarma trebuie tras in cazul folosirii irationale a antibioticelor, motiv pentru care populatia noastra prezinta un grad ridicat de rezistenta la aceste medicamante. In Romania este un fapt demonstrat ca medicamentele de prima alegere in cazul racelilor usoare, inflamatiilor si chiar a durerilor le reprezinta omnipotentele antibiotice, ignorandu-se complet sfera lor de activitate si modul lor de actiune in organism.

Dr. Cristina Staicu

Dr. Cristina Staicu
Medic specialist medicina de familie

MedLife
Programari: 021 9646
www.medlife.ro

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate