Aura Urziceanu – Printre “greii” lumii la jazz

Un talent innascut Cum v-ati descrie cariera? Cat a fost sansa, cat a fost voce, cat talent?
Provin dintr-o familie de muzicieni si am inceput sa studiez vioara clasica cu tatal meu, fost violonist in Orchestra Radio si profesor de vioara.

Am crescut cu mult respect si dragoste fata de muzica. Dar cel mai mult imi placea sa cant eu insami, fiindca aveam o impostatie clasica naturala. De la opt ani stiam deja ca doream sa cant solo voce.

Totusi, cum ati ajuns de la muzica clasica la muzica usoara, la pop, apoi la jazz?
Fredonam pasaje din muzica clasica, dar ma plictiseam repede, si am inceput sa improvizez, pe aceeasi armonie. In timp ce cantam, schimbam si puneam de la mine, dupa inspiratie. Mai tarziu, am luat lectii de canto de la Florica Orascu.

Primii lauri
Si au inceput sa curga premiile… Aveati 24 de ani cand i-ati batut pe americani pe terenul lor, intr-o competitie importanta, in Belgia.
Da, aveam 24 de ani cand George Zbarcea, care era pe vremea aceea directorul ARIA (Agentia Romana de Impresariat Artistic) si care, prin relatiile lui, a avut posibilitatea sa duca Romania la un prestigios festival international de creatie si interpretare, cum era cel de la Knokke.

Romania, ca orice alta tara, trebuia sa se prezinte cu un grup de trei interpreti, asa ca am ajuns acolo impreuna cu Aurelian Andreescu si Mihaela Mihai.

Am avut mana libera de la domnul Zbarcea, si imi voi reaminti de el tot restul vietii mele, cu o simpatie si o admiratie extraordinare, ca om, ca muzician, ca artist. Mi-a lasat mana libera sa ma prezint cu ce am dorit eu, iar eu m-am prezentat cu cateva piese americane de jazz si cu Rapsodia Romana de George Enescu.

Am luat 10 pe linie. In cele treisprezece editii de pana atunci nu mai fusese nimeni premiat cu 10 pe linie, doar candva Engelbert Humperdink primise un singur 10 de la acel juriu.

Nadia Comaneci la gimnastica, dvs. pentru cantat, nu?
Da, ma onoreaza comparatia cu Nadia! Atunci am primit, cand am cantat, 10 pe linie, de la toti membrii juriului. Era un lucru nemaipomenit, mai ales ca nici nu ma gandeam ca voi castiga, desi mai luasem premii la Mamaia si la alte concursuri.

Am cantat cu drag, ca intotdeauna, am fost aleasa Cantareata Festivalului, am luat Cupa Europeana, am luat si Premiul Presei.

Pe urma, cu un grup de europeni – mi-aduc aminte de Anglia, Franta, Spania, Olanda – eu, care am reprezentat Romania, am inceput seria a doua a competitiei cu americanii si, din nou, am castigat noi, europenii, de data aceasta Cupa Mondiala.

Era ca intr-un vis frumos: ma casatorisem de curand, eram indragostita pentru prima oara in viata mea, imi placea ce fac si ma bucuram ca pot castiga pentru tara mea – pe care nu am incetat sa o iubesc.

"Duke mi-a lasat mana libera"
Ati spus odata ca Duke Ellington, monstru sacru al jazzului, care v-a lansat in cariera internationala in 1972, v-a lasat sa fiti asa cum sunteti. Asta inseamna ca exista si maestri si profesori care te obliga sa fii altfel?
Ca profesor, ca pedagog, trebuie sa intelegi personalitatea fiecaruia si sa-i dezvolti personalitatea. Asta este cel mai important, pentru ca suntem diferiti unii de altii, prin talent, posibilitati, viziune, daca vreti, dupa cum crestem acasa, dupa religie – toate astea trebuie respectate.

Cand m-am intalnit cu Duke, de la inceput a spus asa: "Nu, nu si nu! Nu poate nimeni sa-i scrie o improvizatie mai bine decat o poate face ea. Lasati-o sa fie ea insasi".

A ajutat extrem de mult faptul ca am fost o fata serioasa, care a vrut enorm sa invete. Pe mine m-a interesat muzica si relatia dintre mine si publicul din fata mea. Asta a observat Duke Ellington la mine, in afara de voce si de urechea muzicala de exceptie cu care am fost inzestrata, si mi-a lasat mana libera sa fiu eu, asa cum sunt ca artist. Si a contat enorm.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati