Arta costumului popular – de la pasiune la afacere

Virginia Linul
„Autentic si fain – astea is cuvintele care cred ca se potrivesc pentru costumele populare cusute cu margele, pentru colierele brodate si accesoriile incustate de mana, bob cu bob, nod dupa nod, pe care le creez de ani buni. In Salva, satul unde m-am nascut, cusutul cu margele este zestrea pe care fiecare mama o da fiicei ei.

Asa am primit-o si eu de la mama si am transmis mai departe tainele acestei arte fiicei mele, Virginia Maria. Asa ca am continuat sa fac costume traditionale si, in paralel, sa creez modele noi, acceptate de tineri. Am stilizat iile, am creat podoabe populare care sa fie pe gustul lor.

Asta se cheama adaptarea traditiilor la cerintele lumii moderne, nu? Lucrand si lucrand, am inceput sa studiez singura, tot ceea ce inseamna costumul popular romanesc. Nu o data am lucrat dupa piese din muzee si am reusit sa refac costume populare disparute, folosind tehnicile din urma cu zeci sau poate chiar sute de ani.

Daca in anul 2000 lucram cinci-sase modele, astazi am zeci de modele, iar cei care vor trece pragul muzeului particular al costumului popular, deschis chiar la mine acasa, vor avea ocazia sa le admire pe fiecare in parte. Nu am avut o viata usoara.

Virginia Linul

M-am nascut intr-o familie cu patru copii, eu fiind mezina casei. Copilaria mi-am impartit-o, ca in orice familie de oameni gospodari, intre lucrul campului, cresterea animalelor si mestesug, dar asta m-a calit si m-a invatat sa reusesc in viata numai si numai prin multa munca.

La 33 de ani, dupa o casnicie esuata, am reluat viata de la zero, cu un copil de zece ani de mana. Am avut curajul de a ma inscrie si de a absolvi o facultate si am incercat apoi sa-mi gasesc un serviciu care sa-mi ofere siguranta unui trai nici macar decent, ci a unuia de supravietuire, pentru mine si fetita mea.

Mi-ar fi placut sa lucrez in turism, pasionata de ceea ce vazusem ca inseamna turism in afara tarii. N-a fost sa fie, turism nu prea avem nici astazi in Bistrita-Nasaud, desi avem locuri extraordinare.

In schimb au inceput sa creasca comenzile pentru costume populare, astfel incat si astazi traiesc din lucrurile iesite din mana mea. La inceput, cand oameni avizati imi spuneau ca ceea ce fac eu e o arta, ca o fac foarte bine si ca trebuie sa continui, eram chiar jenata auzindu-i. Nu prea credeam, la vreme aceea, in importanta artei populare si-mi ziceam ca erau doar niste oameni care incurajau din politete un efort zadarnic.

Viata avea, insa, sa-mi demonstreze invers. Astazi cred, mai mult decat in orice, in rolul pe care-l am, de a pastra, valorifica si transmite mai departe tainele costumului popular si cusutului cu margele, iar pentru a-mi crea un renume in domeniu, imi pregatesc doctoratul in etnografie. In plus, am lansat si un CD cu cantece populare nasaudene.“

Text: Adrian Ciltan
Foto: arhiva personala

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera