Arta care ajută

Secolul acesta nebun, cu un stil de viață tot mai rece, mai grăbit și mai înstrăinat, nu poate încă să ne sărăcească de bunătate, să ucidă generozitatea din noi. Dovada si istoriile unor oameni care își dăruiesc propriile creații ca să poată ajuta și o fac ca pe unul dintre cele mai simple și mai frumoase lucruri din lume.

arta care ajuta

Culoare… pentru medicină

Medicul timișorean Mircea Ionuț Popițiu, rezident la Clinica de Cardiologie Vasculară din Timișoara, este pasionat de pictură și fotografie și a decis să-și vândă operele de artă pentru a reuși să renoveze secția care salvează zilnic vieți.

La 28 de ani, a realizat 34 de tablouri cu temă medicală și alte peste 20 de fotografii din sala de operație, apoi a organizat o expoziție, iar banii obținuți din vânzarea lucrărilor vor intra în conturile clinicii pentru care lucrează. Însă, povestește tânărul chirurg, acesta nu este nici pe departe primul lui proiect de a folosi arta pentru acțiuni umanitare. „Pictez de mic, de la cinci ani, alături de tatăl meu, care e pictor profesionist, și iubesc toate formele de artă, inclusiv fotografia. Am considerat pictura un hobby la care nu am vrut niciodată să renunț, dar nu am vrut să fac din ea o carieră pentru că nu-mi doream nimic mai mult decât să devin un chirurg bun și să știu că pot să fac ceva extraordinar pentru oameni. Însă am convingerea că orice chirurg este un artist, căci fără imaginație, viziune în spațiu și simț artistic, nu poți fi un chirurg adevărat.

Deși în fiecare zi moare câte puțin din sensibilitatea mea, prin pictură încerc să-mi hrănesc sufletul, iar în fața șevaletului evadez din lumea strictă și plină de responsabilitate a chirurgiei. Încă din primul an de facultate am facut expoziții de pictură în scop caritabil, pentru copiii orfani de la Centrul de plasament de urgență Timișoara, în cadrul proiectului «Inițiativă pentru orfani», și am continuat să expun lucrările și să donez banii în toți anii de facultate. În anul doi de rezidențiat, în 2014, am avut expoziția «Disecții cromatice», pictură și fotografie cu tematică medicală chirurgicală, organizată, la fel, în scop caritabil, pentru renovarea și dotarea unor saloane din clinica unde lucrez. Am reușit să vând toate tablourile, evaluate la sume între 200 și 700 de euro, și să donez toată suma (12.000 de lei) pentru modernizarea secției, pentru care nu s-au găsit bani de 40 de ani încoace.

Apoi a mai urmat o expoziție la restaurantul Core e Napoli, iar acum am extins proiectul expozițional pentru a face cât mai mult pentru clinică și pentru instrumentar nou necesar în blocul operator, vernisând, în colaborare cu Clubul Rotary din care fac parte, o noua expoziție cu lucrări-schițe ale viitoarelor tablouri pe care le voi expune la Hotelul Marriott din București. Cred că succesul vine când faci lucruri din pasiune, fiindcă eu iubesc arta și ador chirurgia și îmi place să cred că am reușit în ambele direcții. Nu fac compromisuri, încerc cât pot să schimb lucrurile negative din jurul meu și să ajut comunitatea din care fac parte, iar «Nimic fără Dumnezeu» mi-a îndrumat mereu pașii.

Am avut și momente dificile, dar am trecut peste ele cu gândul că nici un lucru de valoare nu se obține fără efort și, oricum, sunt o fire foarte ambițioasă și nu renunț prea ușor. Peste ani, mă văd chirurg pasionat de ceea ce face, cu familie, cu copii, cu propria mea galerie de artă unde să pot să-mi expun lucrările create în momentele mele de detașare. Îmi plac lucrurile bine facute și nu accept să fiu nepăsător pentru problemele din jurul meu. Vreau să ajut la schimbare, să transform în bine ceva, cât de mic“, spune pasionatul chirurg.

Poezie pentru mâncare

adela

Bucureșteanca Adela Onete, jurist de profesie, abia a împlinit 41 de ani, este o poetă de un talent rar și o femeie specială, care știe bine valoarea  cuvintelor „îmi pasă“.

Adela nu este un om bogat, nu are miliarde, vile și mașini de lux, este o femeie obișnuită, mamă și soție cu probleme ca ale fiecăruia, cu griji, cu mici datorii, cu necazuri, cu cheltuielile care depășesc uneori bugetul și cu apartament modest la bloc, dar a avut curajul și puterea de a ajuta oferind tot ce putea ea: talentul ei de a scrie, sensibilitatea din suflet și din gânduri. A pornit un blog (noaptebunacopii.wordpress.com) și a scris acolo cerând oamenilor să-i ajute pe cei mai puțin norocoși.

Ea a oferit, cea dintâi, încasările propriilor cărți de poezie pentru a ușura puțin viața orfanilor uitați prin centre de plasament. „Mi-e foarte greu să descriu ce am simțit la un astfel de centru. Sunt acolo copii speciali, cu nevoi speciale. Nu au greșit cu nimic, dar față de ei s-a greșit fundamental. M-am gândit imediat să cer ajutorul  oamenilor, oferind banii din vânzarea cărții mele de poezii «Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor», apoi am făcut o invitație la «Cafeaua prieteniei», niște întâlniri între oameni de suflet care să doneze cât pot „cumpărând“ cafeaua, ajutorul urmând a merge către casele de copii“, povestește Adela.

A aflat apoi de alți copii cu probleme, de un orfelinat, de o grădiniță, de familii care nu au după ce bea apă, iar sufletul i-a lăcrimat pentru toți și a continuat să inițieze campanii pentru ei, pornind cu: «Dau poezie pentru mâncare» pentru copiii de la Centrul Pinocchio, apoi cu: «Haideți să-i ducem și pe ei la teatru», «Să-i fie bine copilul meu» și câte altele. Proiectele ei umanitare sunt dintre acelea iscate din nimic altceva decât bunavoință, care izbutesc să adune resurse cu ajutorul artei și talentului, să miște oameni și puteri și să-și atingă scopurile prin forțele lor adunate. Campaniile Adelei, de o  originalitate cu efecte extraordinare, demonstrează că în Bucureștiul cel murdar și haotic, oamenii încă mai pot face minuni.

 

Adrian Cîlțan

Foto: Arhivele personale

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera