Andreea Filip este pompierița-blogger de modă! Citește-i povestea

Micuţă, delicată şi perfect îmbrăcată, arată ca un top-model stilat. Sobră, calculată şi cu nervi de oţel, salvează vieţi într-o meserie de bărbat şi poate să facă faţă unei alarme de grad zero. Andreea Filip este militar operativ şi paramedic SMURD şi are unul dintre cele mai vizitate bloguri de beauty si fashion.

andreea-filip-1

Imaginea Andreei e una neaşteptată într-un decor masculin până la ultima trăsătură: sunetul greoi-ascuţit al sirenei de alarmă ridicat peste zgomotul surd al bocancilor alergând pe scări, trusele cu cleştii uriaşi, pneumatici, de descarcerare, mirosul de benzină şi fumul albastru al motoarelor ambalate şi desenul ascuţit în nuanţe crude de roşu al maşinilor de intervenţie, monştri de zeci de tone şi complicăţeniile aparatelor care salvează vieţi din ambulanţele SMURD-ului.

Ce să caute o domnişoară de 27 ani aici? Cum se împacă feminitatea cu un domeniu care dă fiori reci celor mai mulţi dintre noi? Dar cu liniile uniformei şi cu militărosul „să trăiţi“ izbit ca un pocnet de armă la capătul frazelor? „Cum? Se armonizează, este o schimbare necesară aş zice, o trecere de la duritatea situaţiilor limită cu imaginile crude de accidente, clădiri arse, flăcări, sânge şi deseori moarte, la partea delicată a vieţii. Asta, cred eu, e ceea ce mă caracterizează: amestecul fascinant de idei şi speranţe, de obligatoriu şi visuri, de alb şi negru, fiindcă la urma urmei, aşa e construită viaţa, nu?“, surâde Andreea, în vreme ce îşi aruncă pe umeri bluza neagră, ignifugă, apoi casca cu guler care să-i acopere gâtul şi viziera de plexiglas trasă pe faţă. Urmează pocnetul sec al carbinierei ce siguranţează peste mijloc centura lată, grea, încărcată de zale, inele şi urechi metalice cu agăţători lucitoare. De povestit, povestim între două aşteptări de apeluri: „Aşa cum sunt eu, absorbită de pasiunea mea pentru modă, eleganţă feminină şi stil, pentru blogul şi site-ul meu de frumuseţe şi de modă

„Dee’s Boudoir“, sunt o fată alcătuită puţin din contraste. Serioasă şi amuzantă, sociabilă şi retrasă, realistă, dar şi visătoare. Drumul meu în carieră continuă, deşi a fost lung şi, în multe, foarte multe momente, cumplit de anevoios. Dacă am căzut, m-am ridicat şi eşecul m-a ambiţionat până când am obţinut locul pentru care am muncit. Cred că fiecare fată care alege o astfel de cale, are parte şi de dezamăgiri, dar eu am avut noroc. Începând cu mama, cea care e modelul meu în viaţă, cu prietenul meu, apoi cu cei din echipa de la ISU, colegii de la SMURD, viaţa mi-a scos în cale oameni minunaţi care m-au încurajat. De la ei am învăţat să fiu încrezătoare atunci când îmi doresc din tot sufletul să realizez un lucru bun şi folositor“. De fapt, spune, viaţa ei de pompieriţă, a început întâi din… curiozitate. S-a angajat aici la 19 ani, după BAC, printr-o decizie de moment.

„Ştiam că voi da la facultate, dar încă oscilam între opţiuni, când am auzit-o pe mama că se fac angajări din viaţa civilă. La pompieri. Aveam o vagă idee despre ce era vorba, căci ea lucrează de mulţi ani în sistem. Nu am ţinut să-i calc pe urme, am luat-o mai mult ca pe o oportunitate de a lucra şi a-mi termi-na studiile simultan, findcă tura de 24/72 de ore îmi permitea asta, apoi a intervenit originalitatea mea, tendinţa de a face lucrurile altfel decât restul şi faptul că nu m-au speriat provocările. Aşa că m-am pus pe învăţat, am dat examen şi am devenit oficial subofiţer operativ MAI-ISU pe intervenţie, la pompieri, iar din 2010, după ce am terminat cursurile de descarcerare, primajutor şi paramedic SMURD.

andreea-filip-2

Între timp am absolvit Relaţii Internaţionale şi am urmat şi cursurile de şase luni la Institutul Diplomatic Român. La intervenţie, am lucrat pe autospeci-ala de stingere a focului, făcând prac-tic acelaşi lucru cu colegii mei bărbaţi. Atunci când te vezi la locul unui acci-dent sau al unui incendiu realizezi că lucrurile nu sunt deloc uşoare, că nu e simplu să lucrezi cu oamenii aflaţi în situaţii limită. Îţi trebuie tărie de carac–ter şi răbdare, trebuie să ştii să vorbeşti cu ei şi să-i calmezi. Dacă la partea practică te descurci şi îi salvezi sau le salvezi casa, cea mai grea parte pentru mine e să le văd suferinţa. E ca un duş rece, care te face să realizezi cât de norocos eşti. Apreciez viaţa şi o văd cu alţi ochi de când am început să lucrez, acum patru ani, pentru SMURD“. Când aduce vorba despre pasiunea ei de blogger, ochii ei devin serioşi: „Dee’s Boudoir“, blogul ei de modă, s-a născut tot în urmă cu patru ani, din pasiunea Andreei pentru tot ce ţine de beauty şi fashion.

„Mă amuză reacţia celor din jur când aud cu ce mă ocup în timpul liber. Nu le vine să creadă ca pot îmbina părţi ale vieţii care nu au, aparent, nici o legătură una cu cealaltă. Nu oricine poate vedea zilnic răniţi, durere şi suferinţă, apoi să scrie despre modă și frumusețe. Dar nu mă văd renunţând la niciuna dintre ele, ambele mă definesc şi mă reprezintă.“

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate