Amenajarea casei in stil frantuzesc

Crescuta cu povestile bunicului sau, care a co­­pi­la­rit intr-o superba casa din Bucuresti, dar care i-a fost confiscata pe vremea comunismului, Nona Groza, manager la Ramayana Café, si-a dorit toata viata sa locuiasca intr-o casa ca a bu­nicului ei.

Visul Nonei a devenit realitate in 2003, cand a achizitionat o vila in inima Capitalei. „Am cumparat aceasta casa in 2003, dar ne-am mutat in ea abia in 2005, cand a fost gata intreaga amenajare. Eu si actualul meu sot urma sa ne casatorim, dar inainte de nunta am vrut sa ne luam o casa, ca sa facem lucrurile intr-o anumita ordine.

Am vizionat multe case, dar in momentul in care am intrat in aceasta casa am simtit ca-mi vorbeste, mi-a placut din primul moment. In plus, era o oferta foarte buna ca pret. Am avut o retinere legata de curtea interioara, care nu era inchisa, dar am facut gard din fier forjat, am pavat-o, am decorat-o cu pitici de gradina si s-a rezolvat. Motivul pentru care am dorit sa locuim la casa si nu la bloc a fost simplu. Sotul meu a crescut la casa, iar eu, desi am locuit la bloc, am visat intotdeauna sa stau la casa.

Strabunicul meu a fost foarte bogat, dar pe vremea comunismului si-a pierdut toate casele. Eu am crescut cu po­vestile bunicului, imi spunea cum se juca el cand era mic, si toata viata mi-am dorit sa ma intorc cumva la origini. Intr-un fel, a fost o nevoie inconstienta de a sta la casa“, povesteste proprietara.

„Am vrut o casa gen boutique“
Structurata pe patru nivele – demisol (zona de dining, bucatarie, camera de serviciu, sauna, camara, baie), parter (living, birou, baie), etaj (doua dormitoare, ba­­­ie) si mansarda (camera de zi, dormitor, baie) -, casa a fost refacuta aproape in intregime.

Acoperisul a fost inlocuit, tocaria a fost schimbata (doar usile de la baia si debaraua de la demisol au fost pastrate si reconditionate), peretii interiori si exteriori au fost izolati cu polistiren, casa a fost dotata cu sistem de incalzire (centrala termica), iar la exterior s-a adaugat stucatura. In ceea ce priveste amenajarea, tinerii proprietari si-au dorit ca aceasta sa respecte arhitectura casei, motiv pentru care a fost destul de dificil de realizat.

„Ne-am dorit o locuinta gen boutique, in stil frantuzesc, o locuinta calda, dar foarte decorata si ne-am apucat sa adunam elementele care se potriveau stilului ales. Nu am vrut sa facem dintr-o casa veche una moderna, ci am dorit sa-i pas­­tram farmecul, sa o lasam asa cum este ea.

Sunt total impotriva caselor cu arhitectura veche, carora li s-au scos stucaturile si au fost modernizate. Mi se pare ca in arhitectura veche s-au investit foarte multi bani si multa munca, asa ca e pacat sa renunti la ea. Inainte de a cumpara casa, timp de cativa ani, am avut abonament la revista «Maison française» si foarte multe idei le-am luat de acolo.

Pentru ca nu poti sa te apuci de un lucru fara sa-l studiezi inainte. Trebuie sa ai o perioada in care sa absorbi foarte multe informatii, fara a pune neaparat in practica ceea ce ai citit. Iar in momentul in care trebuie sa te apuci de treaba iti vin si ideile.

Problema este ca, pentru a realiza ceea ce ne-am dorit, foarte greu am avut acces la materialele si la tehnicile de lucru de acum 100 de ani“, marturiseste Nona. Cea mai dificila parte a amenajarii au constituit-o finisajele.

Toate vitraliile din casa, care au fost montate in vechile luminatoare, au fost lucrate manual (nu doar pictate, ci si arse), pentru realizarea unui singur vitraliu fiind nevoie de trei luni. La fel de greu de realizat au fost si picturile de pe peretii din dormitoare, sufragerie si birou, pentru care a fost nevoie de timp si de mana unui profesionist.

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Decoratiuni