„Amandoi am decis ca nu vrem sa avem copii”

familie, cuplu

Pot sa spun cu mana pe inima ca niciodata nu am vrut copii. Mama mea obisnuia sa-mi spuna: „Pun pariu ca iti vei schimba parerea intr-o zi”, dar acest lucru nu s-a intamplat niciodata.

Nu este vorba ca nu-mi plac copiii – imi place sa ma joc cu copiii prietenilor si ai rudelor noastre, dar nu am simtit niciodata nevoia de a avea proprii copii.

Cand l-am intalnit pe Mircea, in 2000, trecusem deja printr-o casnicie. Eram foarte indragostita de primul meu sot atunci cand ne-am casatorit, eu aveam nu cu mult peste 20 de ani, dar dupa ce primele momente de fericire din casnicie s-au evaporat, am realizat ca el voia sa ma schimbe.

E adevarat ca nu ma incadrez deloc in modelul conventional si traditional de femeie – nu sunt o super- gospodina, imi place mult sa calatoresc, sa ma perfectionez in profesia mea, studiind foarte mult. Dar sotul meu incerca sa ma convinga sa fiu o sotie in sensul clasic si – cel mai important – voia sa avem copii. Stiam ca nu am stofa de mama in mine si nu voiam sa am copii, asa ca, dupa sase ani de casnicie chinuita, am divortat.

Cand l-am intalnit prima oara pe Mircea si am inceput sa ma indragostesc de el, am realizat ca trebuie sa fiu sincera in legatura cu asteptarile mele de la o relatie de cuplu. Stiam ca daca va urma sa avem o relatie serioasa, el trebuia sa inteleaga ca nu exista nici o sansa ca noi sa avem copii. Nu i-am dat sperante false si nici nu l-am amagit spunandu-i ca poate in viitor copiii vor face parte din viata noastra.

Si dupa ce am iesit impreuna de cateva ori, i-am explicat ce simteam si l-am intrebat daca el isi doreste o familie si copii. A stat putin pe ganduri, apoi a spus ca poate sa se impace cu asta, atata timp cat ne intelegem atat de bine, facem totul impreuna si avem pasiuni comune.

Am fost atat de usurata! Nu numai ca eram fericita pentru ca acest lucru nu va fi o problema pentru noi, dar am simtit ca acea conversatie ne-a apropiat si mai mult. Mircea s-a mutat la mine la scurt timp si de cinci ani suntem si casatoriti.

Calatorim mult, iesim deseori la teatru sau la concert, avem o viata plina. Familiile noastre au acceptat decizia noastra si, pentru ca sora mea are copii, mama mea e deja bunica. Sunt si oameni care imi spun ca nu sunt normala si ca voi regreta acest lucru mai tarziu, dar nu imi pasa.

Florina Paraschiv
Foto: shutterstock

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie