Alexandru Papadopol – Sunt urmarit de noroc

Alexandru Papadopol este unul dintre acei oameni care au reusit sa-si transforme ghinionul in sansa vietii.
Desi a intrat la Teatru abia dupa a patra incercare, a absolvit ca cel mai bun actor al generatiei sale.

Este dragut, deschis si comunicativ, saluta pe toata lumea si ti se adreseaza cu "dumneavoastra"… Cuvantul normalitate il caracterizeaza cel mai bine. El este, la fel de bine, vecinul, colegul, prietenul, baiatul "de cartier" sau tanarul manierat care iti ofera locul in metrou. Este imposibil sa nu-l simpatizezi.
Versatilitatea expresiei si seriozitatea cu care isi trateaza interlocutorul i-a determinat, probabil, pe tinerii regizori romani sa-i incredinteze, chiar din primii ani de studentie, roluri care aveau sa-i aduca recunoasterea lumii cinematografice. A jucat in Marfa si banii, regizat de Cristi Puiu – un film cu buget mic si realizatori debutanti.

Filmul a obtinut numeroase premii si are cele mai multe invitatii la festivaluri internationale. La cel de la Salonic, Alexandru Papadopol a luat Premiul pentru cea mai buna interpretare masculina. A jucat si in Occident, in regia lui Cristian Mungiu. Ambele productii au ajuns la Festivalul Filmului de la Cannes – o reusita extraordinara pentru realizatorii romani.
"La Cannes sunt selectate doar 15-16 dintre miile de filme trimise, asa ca pentru noi este o mare realizare", spune Alexandru cu mandrie. "Am fost foarte norocos", continua el, cu modestia celui obisnuit sa-si puna succesele pe seama sansei.

 

Alexandru Papadopol s-a nascut in urma cu 27 de ani la Ramnicu Valcea. A stat o vreme la Campulung, apoi la Slatina, dar e baiat de Bucuresti suta la suta, mai precis de Drumul Taberei, unde a locuit, cu intreruperi, de pe la cinci ani, la bunica paterna, si unde locuieste si acum – in casa proprie.
"In copilarie eram mai mult navetist, pentru ca tata era inginer hidrotehnist si construia hidrocentrale, pe Olt."
Imi spunea profesoara de geografie: "Ia zi-le tu, draga, ca doar tatal tau le-a construit". Si Alexandru le zicea, pentru ca ii placea geografia. Ca si istoria, romana si germana, la care avea mereu note mari. A urmat cursurile scolii generale si Liceul "Ion Neculce" din Bucuresti, sectia uman.

"Dupa liceu, nu prea stiam ce vreau sa fac", isi aminteste el. "Pe la sfarsitul clasei a XII-a, tata a venit pentru o sedinta de familie fulger, din Germania, unde lucra pe atunci (si lucreaza si astazi). M-au intrebat ce vreau sa fac.
Eu nu prea stiam, iar in seara aia trebuia sa plec la o petrecere, asa ca m-am orientat pe loc. Am zis: "Dreptul". "Foarte bine, foarte bine. Este o meserie banoasa, concurenta e mare, dar tu esti baiat destept, vei invata…
"Tata i-a dat mamei instructiuni sa plateasca meditatiile si a plecat."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati