Alexandra Uşurelu: „Ai mei nu voiau să fac muzică”

Alexandra_profil_01

Alexandra Uşurelu nu are doar talentul şi vocea care te fascinează. Are şi ceva din simplitatea marilor artişti, încrederea de a vorbi despre feminitate şi frumosul din om, dar şi generozitatea de a-şi folosi glasul şi sufletul pentru a-i ajuta pe alţii.

Am auzit-o înainte să o cunosc, îi ştiam câteva dintre piesele muzicale şi cunoştinţa cu ea mi-a întărit convingerea: vocea Alexandrei iese considerabil din tipare, are o notă aparte de sensibilitate, emoţie şi dăruire. Vibrează puternic şi aduce, la rândul ei, vibraţie. Despre ea şi despre toată cariera ei în plină ascensiune Alexandra vorbeşte vioi, plină de elan, şi în jurul ei pare că pluteşte mereu un aer de copilărie.

 Alexandra_radeRâde frumos, rotund, plin, mai tot timpul cât povesteşte despre ea şi spune că pasiunea pentru muzică, familia şi prietenie sunt punţile din suflet care au făcut-o să reuşească.

„Pasiunea mea, care la început era doar un fir verde de iarbă, pe care îl hrăneam cu festivităţile anuale de la şcoală, liceu sau facultate, de doi ani încoace a încolţit şi a devenit un boboc, pe care nimeni altcineva decât oamenii care mă ascultă, îl transformă într-o floare“, spune tânăra solistă.

La doar 14 ani, Alexandra urcă pentru prima dată pe o scenă, în Olteniţa, unde se mutase de curând, şi se face remarcată imediat prin sensibilitatea sa, melodia interpretată atunci live aducându-i, aproape automat, difuzarea la postul de radio local.

Un an mai târziu, mica celebritate locală vine în București să înveţe la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr şi descoperă aici o altă lume. „Oamenii nu mai erau aşa simpli, oraşul nu mai era atât de mic, totul avea o altă dimensiune.

Cu zâmbetul pe buze îmi amintesc acum că mi-a fost puţin mai greu la început să nimeresc în fiecare zi acelaşi troleibuz şi din cauza asta tot întârziam la prima oră de curs, pentru că mă pierdeam prin oraş.

Dar era fascinantă căutarea liceului în jurul Universităţii, a Conservatorului pe unde nimeream de multe ori, iar clădirile din centru, căsuţele vechi şi parcurile erau o adevărată inspiraţie pentru mine.

Părinţii nu m-au susţinut de la început pe drumul acesta al muzicii, cred că le-a fost teamă de viaţa artistică pe care ei o vedeau cam nesigură, mai ales că venirea în Bucureşti le-a accentuat temerile, aşa că m-au îndemnat mai mult spre ştiinţele exacte. Însă, deşi sunt un spirit organizat şi am studiat atâţia ani mate-info, în clasa a XII-a, am făcut după cum am simţit şi am dat toate examenele pentru a mă transfera la filologie.

Deja mă simţeam mult mai sigură pe mine studiind ce îmi plăcea cu adevărat, iar în paralel îmi continuam orele de canto, apoi mai departe, studiile la facultate. Pe lângă acestea, m-am înscris la Şcoala de Artă din Bucureşti fără să ştie părinţii şi nu vă imaginaţi ce bucurie am avut când am luat examenul şi am început cursurile. Parcă viaţa mea înflorea, mi se părea că paşii mei încep să meargă pe un drum sigur“, îşi aminteşte zâmbind cantautoarea.

Bursă de la Andreea MarinAlexandra_AndreeaCut

Primul eveniment muzical important din cariera ei a avut loc pe scena Teatrului Odeon, unde Gabriel Cotabiţă a invitat-o să cânte la Gala „Femeia Contează“ şi unde a întâlnit-o pe Andreea Marin, care, impresionată de talentul şi dăruirea Alexandrei, a comparat-o cu celebra Norah Jones şi a ales să-i susţină drumul în muzică.

„Momentul a fost unul extraordinar pentru mine, parcă pluteam… mai ştiu doar că în seara aceea am plecat de la teatru cu obrajii plini de lacrimi de fericire. Bursa primită şi totodată susţinerea Andreei au însemnat enorm pentru mine: încredere în inima mea şi în felul cum simt muzica, dar şi speranţă că darul primit de la Dumnezeu poate ajunge la sufletul oamenilor“, adaugă Alexandra.

Din acel moment, cariera sensibilei soliste a urmat un drum ascendent. A fost invitată să cânte cu trupa Vunk în spectacolul „Vunk la înălţime“, unde a interpretat alături de Cornel Ilie duetul „Nopţile trec“, care a intrat apoi în albumul „Nu scapă nimeni (fără emoţii)“, iar din toamna acestui an, este melodia-generic a telenovelei „Îngeri pierduţi“. A lansat hit-ul „Preţul corect“, a apărut la televiziune în emisiunea „Confesiuni“ unde, la fel, Andreea Marin, la rubrica „Garantez pentru…“, a ales să garanteze pentru ea, a cântat în numeroase concerte şi a mers alaturi de Bobby Stoica în turneul Andreei „Din dragoste pentru femei“, organizat de către Şcoala Mamelor şi AVON.

„Am fost şi sunt în continuare norocoasă că oamenii vor să mă vadă, să mă asculte, îmi scriu pe Facebook, vin la evenimente şi vorbim, ne cunoaştem… este minunat. Şi, pentru că la fiecare concert simţeam că mai adaug membri familiei mele, m-am hotărât să ofer şi daruri, făcute chiar de mine în timpul liber. Astfel am scris povestea Mamour (mon amour, muzica), Mamour numindu-se diversele cadouri (brăţări, tablouri pictate, tricouri cu mesaje scrise de mine etc) prin care ofeream o amintire cuiva care venea pentru prima dată la concertul meu.

Apoi, tot la un concert de-al meu, l-am cunoscut pe actorul Dan Bordeianu şi, în urma unei discuţii, mi-a venit ideea proiectului „În dar pentru copii“ pe care l-am demarat pe 1 iunie 2012. Mi-a plăcut întotdeauna să dăruiesc, mai ales dacă am simţit că am ceva de oferit.

Alexandra si surioara micaCut

Am ştiut să găsesc mereu înăuntrul meu puterea de a crede şi de a încerca să schimb ceva şi de aici a pornit fiecare concert caritabil. Ideea primului eveniment de acest gen a venit după ce am auzit de cazul unui băieţel din Olteniţa, care m-a impresionat mult pentru că micuţul nu auzea fără un aparat, şi am decis să încerc să obţinem banii pentru acesta.

Când m-am dus la el să ne cunoaştem, am luat o pungă mare cu dulciuri şi pe surioara mea cea mai mică şi ne-am jucat împreună. Pe cât de multă bucurie a fost, pe atât de emoţionată am fost să văd o familie frumoasă, cu un copilaş atât de minunat şi totuşi cu o atât de mare tristeţe în suflet. Am vorbit cu Dan Bordeianu şi, în două săptămâni, am organizat tot evenimentul.

M-am dus personal la fiecare firmă şi fiecare om pe care îl cunoşteam şi ştiam că ar putea ajuta, am lipit afişe în tot oraşul, am avut noroc că mi s-a oferit o sală şi suport acustic, că băieţii din trupă au venit gratis, că Dan Bordeianu mi-a fost alături, că nişte copii foarte talentaţi din oraş au venit să susţină, tot gratuit, reprezentaţii artistice şi, de asemenea, că Andreea Marin mi-a trimis în ajutor echipa Realitatea TV chiar în timpul concertului, pentru a face cunoscută povestea băiatului“, povesteşte Alexandra adăugând apoi: „Cânt pentru suflete”„Acesta este felul meu de a fi. Iubesc apropierea de public, concertele, fiindcă în afara de experienţa scenei, ele mă ajută mereu să interacţionez cu oamenii, să îmi dau seama ce dorește el, publicul, de la mine. Contează mult să am oamenii în faţa mea, aproape de mine, să îi simt şi să cânt după sufletul meu şi al lor. De aceea mă bucur şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că are grijă de paşii mei mărunţi, dar siguri, către visul meu.

Visul de a aminti cât mai multor oameni de sufletele lor. Eu nu am căutat niciodată să cânt altceva decât ceea ce simt şi vine dinăuntrul meu şi, poate din cauza asta, oamenii cu aceleaşi repere nu au întârziat să apară în calea mea. Poate am noroc, nu ştiu, poate este destin sau poate este pur și simplu legea atracţiei universale…

Autor: Adrian Câlţan

Vezi şi Rona Hartner: „Cu mâna pe inimă, cu sufletu-n palmă” 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii