Adeverințele medicale ale elevilor – o corvoadă inutilă pentru părinți și copii

de Daniela Palade Teodorescu

medic scrie o reteta

Orice părinte care are copii de școală trebuie musai să treacă – la fiecare început de an școlar și după vacanțele mai lungi – prin calvarul adeverințelor medicale de reintrare în colectivitate și de admitere la orele de sport. E un lucru știut și aproape unanim și tacit acceptat că aceste adeverințe sunt formale, fără vreun consult medical pe bune. Cu toate astea, tradiția rămâne pe cât de adânc înrădăcinată, pe atât de inutilă și dătătoare de bătaie de cap.

Adeverințele medicale – alte forme fără fond în sistemul de învățământ

Concret, părinții trebuie să aducă la școală aceste adeverințe undeva până prin octombrie, altfel școlarii nu mai sunt primiți la școală și la orele de sport. Actul este eliberat de regulă de către medicul de familie sau medicul pediatru de circumscripție, care are în urmărire copilul de pe când era bebeluș. Și care are, de regulă, o mulțime de consultații pentru sugari bolnavi, răciți, gripați, care umplu sala de așteptare pe o vreme ca asta.

Dacă te duci cu școlarul să aștepți la rând pentru un consult, te vede Dumnezeu până când pediatrul consultă urgențele și mai pleci și cu un virus după tine, fiindcă acolo e un cor neîntrerupt al tusei și strănutului pe care sugăreii nu prea pot să și le reprime.

Drept pentru care doamna asistentă îți completează repede o adeverință, cotizezi cu ce poți pentru amabilitate (de la o cutie de bomboane la un parfum ori chiar mult mai mult, depinde în ce cartier te afli) și duci repede adeverința la școală, se pune la dosar, se mai bifează o formalitate, nimeni nu a consultat copilul, toată lumea e ”acoperită” cu hârtii care nu valorează nimic în fapt. Dar ce contează, cui îi pasă?

O formalitate costisitoare

Mai nou, pentru adeverința de sănătate la orele de sport, se cere și un aviz cardiologic – corect, dacă te gândești că școlarul ar avea o problemă care nu e foarte evidentă în viața de zi cu zi, dar care se poate agrava la efortul fizic cerut la ora de educație fizică. Logic.

Mai ai de făcut deci un drum la cardiolog? Dar care – la spital, te-apucă celălalt an școlar, și oricum ei au treabă cu cazuri grave, nu cu copii care le consumă aiurea timpul. Și uite-așa te forțează sistemul să cotizezi la policlinici private, să plătești o consultație de minimum 100 lei ca să primești avizul. Vei spune că un consult medical nu strică niciodată, deși cunosc cazuri în care și aici consultul e formal.

Dacă pui la un loc timpul petrecut pe la cabinetele medicale (iar în București, stresul se dublează din cauza traficului infernal), așteptarea, atenția, șpăguța, tariful din privat, nu scapi ușor. Și pentru ce? Pentru o formalitate, nu pentru un screening medical profesionist, nu pentru un consult riguros sau vreo idee de prevenție medicală. Nu. Doar ca să fim asigurați cu hârtii. Ceva-ceva se mișcă doar dacă vreun copil cu ”hârtii în regulă” pățește ceva grav la ora de sport și se dovedește că avea o boală cardiacă nedepistată. Puțin probabil, din fericire.

O posibilă soluție – medicina școlară

Dar pentru că nu îmi place doar să mă văicăresc, încerc să mă uit în jur și să caut o soluție cât mai puțin utopică. Și aici mă gândesc la medicii școlari. Nu știu cum e la sate, dar în orașe știu că fiecare școală are medic școlar și un cabinet. Nu ar fi mai realist ca acești medici școlari să facă un consult minimal la începutul fiecărui an școlar? Un consult real, nu unul fictiv. Un screening de bază a ceea ce presupune parametrii de sănătate normali ai unui școlar.

Am discutat recent cu un medic ortodont din România despre cum se întâmplă acest proces de screening la școlile de stat din Franța, unde medicina școlară face multe lucruri pentru copii, ușurând imens viața părinților. Medicina școlară e un factor important de prevenire și depistare a bolilor, nu o Cenușăreasă a medicinei, cu doctori blazați și deprofesionalizați.

Copiii sunt testați periodic din punct de vedere oftalmologic, auditiv, logopedic, stomatologic, ortodontic, posturologic, psihologic, astel încât ei să performeze la parametrii normali pentru un școlar. Sună a science fiction, dar se întâmplă în Uniunea Europeană, în care ne aflăm și noi. Dacă Ministerul Sănătății și cel al Educației s-ar uita puțin în ograda vecinilor, ar avea un punct de pornire. Sau măcar să manifeste receptivitate la inițiativele unor asociații de medici inimoși și vizionari.

Așadar, dragi părinți exasperați de calvarul adeverințelor medicale formale, nu ați vrea să scăpați de toată alergătura și cheltuiala inutile și să cerem transferul acestei responsabilități către medicina școlară, pentru un screening real și cu adevărat util școlarilor la fiecare început de an școlar?

Sursa foto: shutterstock.com

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie