Adela Pârvu: ,,Îmi plac lucrurile făcute cu pasiune,,

la sedinta foto

Până în decembrie 2012, Adela Pârvu a fost redactor-șef la ,,Casă și grădină,, și ,,Villa Design,,. A urmat o demisie care a transformat-o pe Adela într-un blogger foarte apreciat pe segmentul ,,home&garden,,. Să o cunoaștem mai bine!

Ce crezi că reprezintă brandul Adela Pârvu?

Brandul Adela Pârvu? Eu mă gândesc la mine ca la o persoană, una care face legătura dintre oameni, care răspândește veștile pozitive despre idei, soluții și oameni creativi. Mă văd ca pe cineva care realizează conexiunile.

Nu m-am gândit la mine ca la un brand, dar văd că sunt mai mulți care se gândesc astfel la mine. Am alături o comunitate fantastică, oameni extraordinari și printre ei sunt unii care m-au perceput ca un brand. Mi-au făcut sigle și mi le-au trimis gratuit pe mail. Asta a fost emoționant. Dar repet eu mă văd ca o persoană. Ce reprezint eu? O altă persoană într-un lanț nesfârșit, o altă culoare în curbubeu. De aceea spun: ,,O viață avem? Colorată să fie!,,.

Care sunt lucrurile care îți plac cu adevărat?

Îmi plac lucrurile făcute cu pasiune, cu suflet, lucrurile care nu sunt neapărat perfecte, dar care sunt făcute. De-a lungul anilor am avut multe idei, dar am realizat că ceea ce contează cu adevărat este să pui o idee în aplicare. Aia e provocarea. Așa că-mi place tot ce este hand-made, tot ce este artă, tot ce este realizat cu responsabilitate, cu gândul la ceilalți.

Am o mare aplecare către tradiție și sunt foarte sensibilă la oamenii care fac lucruri, le materializează, dar care au un mesaj clar, care știu de ce fac anumite lucruri și pentru cine.

alaturi de designerul Titi Alupoaei si Constantin Opris de la Money Channel

Care a fost cel mai ciudat lucru întâlnit în meseria de jurnalist?

Ce incredibilă este memoria noastră pentru că ne ferește să ne amintim de lucrurile ciudate. Am fost într-un fel privilegiată pentru că am avut de-a face cu situații bune, pozitive, dar unii spun că a fost ciudat să mă vadă în casele lor apuncându-mă să le spăl vasele, să dau cu mopul, ori să șterg praful pentru ca să iasă bine ședințele foto.

Cred că cel mai ciudat lucru în meseria mea a fost când am făcut tranziția de la presa politică la cea de amenajări interioare. Am fost reporter acreditat pe Senat și eram foarte deprimată de faptul că nu se schimbă ceva concret în țară, că politicienii tot turuiau placa aceea cu “săraci și cinstiți”, ca să-i descopăr ulterior în ipostaza de proprietari de vile fabuloase și grădini de-a dreptul luxuriante.

Dacă vrei, acesta a fost cel mai ciudat lucru, atunci când am văzut minciuna. De atunci, din 97-98 nu mai cred în placa asta și n-am s-o cred vreodată.

Prefer să apreciez oamenii după ceea ce fac pentru ei și pentru alții. A fost ciudat apoi să descopăr copii din familii bogate românești catalogați ca fiind de bani gata, dar care se zbat și care au ambiția să facă ceva pe cont propriu și care muncesc de le sar capacele, dar lumea să se uite în continuare la numele lor și nu le ceea ce fac sau cum fac. Eu îi apreciez foarte mult pe acești oameni și am tot respectul pentru ei. Unul dintre aceștia este Irina Pogonaru pe care efectiv o ador!

Ești mamă de băieți. Ce valori ai vrea să respecte băieții tăi?

Sunt obsedată ca băieții mei să respecte fetele, femeile. Într-o țară misogină vina aparține mamelor.

Avem prea mulți băieți și bărbați neciopliți, pentru că mamele greșesc când îi învață de mici că lor li se cuvine totul. Am văzut de atâtea ori cazuri în mijloacele de transport în comun în care mame dărâmate de oboseală stăteau în picioare doar ca să lase locul băieților lor să stea jos. Eu n-am făcut asta. De fiecare dată am ocupat eu locul și i-am luat eventual pe ei în brațe.

E un detaliu, dar care contează. Acum e în reflexul lor să aibă grijă să-și cedeze locul, să deschidă o ușă, să vorbească frumos cu fetele și cu doamnele, implicit și cu domnii. Valorile în care vreau ca băieți mei să creadă sunt legate de familie, de respectul pentru ceilalți, indiferent de statutul social, sau profesie, și de responsabilitate față de ei, de munca lor și față de societate, de mediu, de natură. Nu mă interesează ce meserie își aleg, dar îmi doresc ca în acea meserie să dea totul, iar ca persoane îmi doresc să-și găsească fericirea, să trăiască frumos și să-i ajute pe ceilalți. Ceea ce le-am spus de mici este “Dacă nu poți face bine, străduiește-te ca niciodată să nu provoci rău”.

Cum arată casa ideală pentru tine?

Este o casă în care ajungi cu plăcere, în care știi că primești îmbrățișări și pupături, în care te poți tolăni pe canapea cu capul în poala cuiva ca să-ți mângâie fruntea.

Casa ideală este acolo unde ești acceptat așa cum ești, unde găsești alinare și unde ai curajul să spui ce ai pe suflet știind că vei găsi un sfat bun, un sprijin. Casa ideală pentru mine este și locul unde nu te simți stresat, unde îți dai voie să experimentezi, să te joci, unde încalci regulile pentru a-ți descoperi latura creativă. Obiectele se strică, se pierd, se demodează, dar trăirile tale, emoțiile și gândurile pe care le-ai avut într-o casă le iei cu tine pentru totdeauna.

Ce ai schimba pe lume, dacă ai putea?

Aș schimba sărăcia. Cred cu tărie că fericirea depinde și de starea materială. Dacă nu ai bani și te stresezi ce vei pune mâine pe masă n-ai cum să fii fericit, n-ai cum să creezi, n-ai cum să dăruiești altora.

Dacă aș câștiga la loto, spre exemplu, aș încerca să fac o firmă care să asigure cât mai multe locuri de muncă. Visez la o lume în care oamenii au traiuri decente, în care să aibă timp pentru ei, să nu mai fie sclavii supraviețuirii. Nu visez la o lume de bogați, ci la o lume în care să-ți permiți un trai decent, care să-ți ofere prilejul de-a călători, de-a socializa, de-a te educa, de a-ți colora viața, dacă vrei, cu amintiri frumoase și emoții pozitive.

cu cainele meu Sheket

Cum crezi că sunt românii?

Sunt muncitori, talentați, deștepți, incredibil de creativi, găsesc soluții inedite, dar sunt sărăci. De aici și frustrările și gândurile negre și lipsa de încredere.

Ceea ce ne lipsește este pragmatismul, dozarea eforturilor, planificarea, munca în echipă, asocierea. Nu suntem învățați să trăim, sau să lucrăm planificat ori în echipă. Mulți oameni nu știu spre exemplu care sunt cheltuielile fixe pe care le presupune o casă.

Ce să mai spun despre planificarea vreunei amenajări, sau a unei vacanțe? Plătim mult mai mult și ne consumăm energia pentru a repara greșeli sau decizii neinspirate. Vestea bună e că învățăm și că încet, dar sigur vom ajunge la concluzia că nu ne pricepem la toate și că atunci când suntem în situații dificile trebuie să cerem ajutorul și să avem încredere și în noi și în ceilalți că vom reuși. Dar trebuie să acționăm, nu trebuie să așteptăm să se întâmple. Trebuie să avem un plan pentru viață, pentru casă pentru noi.

Ce temeri ai și de ce?

Ha! M-am învățat să consider drobul de sare un obiect decorativ, nu o sursă de griji. Chiar m-am educat în acest sens. Dacă ți-e frică n-ai cum să te concentrezi asupra ceea ce faci. La un moment dat îmi era teamă că nu voi avea suficient timp să fac tot ce mi-am propus. Acum încerc să fac atât cât pot, dar să fac cât pot eu de bine. Sunt foarte concentrată să găsesc soluții, așa că n-am timp de temeri.

Ce nu i-ai spune niciodată unui om?

Nu i-aș spune că-l urăsc, că e prost sau urât. Nici nu cred așa ceva. Toți suntem pe lumea asta ca într-un stup de albine, fiecare cu treaba lui, dar legați unul de celălalt. Cine sunt eu să judec pe altul? Sunt doar o altă albină. Până și trântorii au rolul lor, nu-i așa?

Ce cuvinte ai vrea să auzi mai des?

Mi-aș dori să aud de la ceilalți expresii de genul “mi-am făcut un plan”, “m-am gândit la o soluție”, “e greu, dar nu imposibil”.

Spun asta pentru că am văzut multe comentarii pe blogul meu care sunt opuse acestor expresii. Par că oamenii spun “nu se poate, n-am să reușesc” din start. Nu-și dau nicio șansă. Și asta e trist. Aici încerc să-i mobilizez prin articolele mele, să-i fac să înțeleagă că lucrurile bune și frumoase se fac cu efort, cu sacrificii, dar că ele durează și contează nu doar pentru ei, ci și pentru ceilalți.

Fiecare dintre noi suntem exemple pentru copii noștri, prietenii noștri, pentru vecini. Dacă ești zi de zi mai bun, în primul rând tu cu tine, atunci asta se transmite mai departe. Dacă ești exemplu tău ești și pentru cei din jurul tău. Și uite așa de la tine, de la familie lucrurile progresează spre bine și frumos. Nu se întâmplă peste noapte, dar ceea ce se clădește astfel rămâne pentru totdeauna.

Autor: Magda Câmpeanu/Foto: Arhivă Adela Pârvu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii