A.G. Weinberger: „Eu debutez in fiecare zi‘‘

A.G. WeinbergerE trecut de zece seara, iar concertul lui A.G. Weinberger de la Teatrul Evreiesc de Stat toc­­mai s-a incheiat. Intr-una dintre cabine, muzicianul isi primeste felicitarile venite din partea celor care l-au aplaudat minute in sir. Finalul este mereu acelasi, la toate concertele, dar, surprinzator, reuseste sa-l impresionze de fiecare data pe marele artist: „nu pot fi ipocrit si sa spun ca nu ma asteptam sa fie atat de multe aplauze, insa recunosc ca nu sunt obisnuit cu ele.

Eu debutez in fiecare zi in ceva. Faptul ca lumea vine si plateste biletele n-are voie sa ma amageasca, nu ma pot hrani din succesul concertului de ieri sau de alaltaieri. Fiecare public este o alta forta curioasa pe care trebuie sa o conving. Noi nu cantam slagare, hituri, lumea nu prea stie ce piese canta A.G. Lumea este curioasa de omul A.G.“.

Povestea omului-artist A.G. Weinberger, oradean la origine, incepe sa prinda contur in jurul varstei de zece ani cand, revenindu-si din coma cau­zata de o infectie cu meningita, copilul se trezeste cu un singur gand: sa ajunga un mare „ghitarist“. Visul lui s-a implinit, iar de atunci a devenit unul cu chitara, prin urmare faptul ca i se spune „omul cu chitara“ sau ca cel mai recent turneu al sau se cheama „The Guitar Man – National Tour 2008“ nu trebuie sa surprinda pe nimeni.

„Exilul cultural“ in Statele Unite In 1996 ajunge pentru prima oara in Statele Unite, la Memphis, Tennessee, pornit sa descopere secretele industriei americane de blues. In 1998 se reintoarce in America, invitat sa cante in cadrul Festivalului „Bluestock“ si inregistrea­za astfel performanta de a fi singurul artist nonamerican acceptat sa participe la celebra manifestare.

A.G. WeinbergerIn 2000 artistul porneste din nou la drum, tot in Statele Unite. Canta in cluburi prin Chicago, se muta la New York si plea­­ca in turneu alaturi de o cantareata de country din Nashville. In cele din urma se stabileste in Las Vegas, unde canta in cluburi sau cazinouri si preda lectii de chitara.

In 2004 se muta in Elvetia, unde scrie piesele pentru noul sau disc, iar un an mai tarziu incepe inregistrarile pentru primul sau produs american, albumul „Nashville Calling“. In tot acest timp petrecut in strainatate, A.G. se impune ca un „chitarist foarte bun, dinamic“, asa cum avea sa-l descrie B.B. King si atrage imediat atentia presei.

„E pur si simplu un monument al tezaurului muzicii americane, Blues-ul“, scrie saptamanalul national american de divertisment „Call Back Magazine“, in timp ce revista „Big City Blues Magazine“ remarca faptul ca „zelul de misionar pentru promovarea blues-ului este evident in toate realizarile sale muzicale“.

Din 1998, de cand a pus bazele „Fundatiei BlueSylvania“, alterneaza concertele din strainatate cu cele din tara, ma­­nat de permanenta dorinta de a face cunoscut blues-ul, ca muzica si spirit. „Prin muzica mea incerc sa iluminez, asa cum am fost, la randul meu, iluminat. Nu fac altceva decat sa predau stafeta mai departe. Nu inventez eu nimic nou“, povesteste A.G., iluminat si el, „prin calatorii sau la concerte, de diferite personalitati sau personaje. In timp, s-a format o imagine vis-à-vis de univers si de pozitia mea si mi-am dat seama ca ceea ce se practica in jurul meu, aici, nu este neaparat in concordanta cu acele parti unde, vizibil, oamenii o duc bine. Si atunci ma intreb: or fi aia prosti sau om fi noi prosti? Unde nu este desavarsirea? Tind sa cred ca la noi nu este desavarsirea“, marturiseste, dezamagit, A.G.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati