A fi mama singură – o provocare în viața oricărei femei

Simona Tofan 3-pre

Dezamăgirile, nevoile nerostite sau neîmplinite, așteptările, temerile, despărțirile sunt prezente în viața fiecaruia, la fel cum și divortul pare să fie extrem de “democratic” și să nu țină cont de avere, cariera, frumusețe sau de coeficientul de inteligență.

Așa și în cazul unor femei frumoase și talentate ca Charlize Theron, Kate Winslet, Sandra Bullok, Sheryl Crow sau J.K. Rowling (autoarea romanelor din seria Harry Potter), care au ajuns să își crească singure copiii, proprii sau înfiați. Doar că asemenea întrebări sunt nerelevante, un răspuns general valabil nu există. În cazul fiecărei mame singure avem o poveste distinctă, o istorie foarte personală.

Nimeni nu a visat sau nu și-a dorit asta. Este o condiție specială ce le obligă pe mame să fie mai mature și responsabile în deciziile lor, în tot ceea ce vor face în relația cu copiii lor. Și în același timp, ele trebuie să învețe să evite capcanele vieții de mame singure, rolurile de victimă sau de agresor în relația cu fostul partener sau chiar cu viața însăși.

Rolul de mamă singură

Existența ca “mamă singură” implică o nouă organizare a vieții, o atentă disciplinare a programului și o prelucrare atentă a emoțiilor și sentimentelor. Sunt destule provocări cărora trebuie să le facă față și pentru a le depăși, au nevoie de mai multă obiectivitate și maturitate emoțională.

Avem cu toții cel putin un exemplu de mamă singură printre rudele, prietenii sau cunoștințele noastre, iar unii dintre noi chiar suntem sau am fost crescuți de o mamă singură. Am văzut cu toții multiplele variante greșite de gestionare a rolului de mamă singură: mama care se agață de proprii copii în gestul disperat de recuperare a grijii în lipsa partenerului plecat.

Mama care face totul, devenită un adevărat robot uman și care, în martirajul auto-asumat, își pierde propria viață, propria feminitate, propria agendă. Mama care, sub umbrela experienței personale dureroase, își educă copilul de același sex în ura către sexul opus.

Mama care nu își lasă băiatul să mai plece de acasă – cel puțin mental – niciodată, pentru că trebuie să aibă grijă de ea, ratându-i acestuia șansa la propria familie. Mama-cloșcă care vede pericole abisale peste tot în jur și se așează nejustificat între proprii copii și experiențele absolut necesare creșterii și formării lor ca adulți competenți social.

Există câteva puncte critice comune în viața mamelor singure care trebuie gestionate mai bine pentru a nu influența negativ dezvoltarea copiilor:

Asumarea pragmatica a divorțului – înseamnă înțelegerea și acceptarea deciziei luate de cei doi parteneri atunci când perspectivele asupra vieții comune de familie sunt diferite și ireconciliabile, atunci când sentimentele nu mai pot susține o viață de cuplu.

Asumarea divorțului înseamnă și prelucrarea stărilor de furie sau a resentimentelor față de fostul partener, astfel încât copiii să aibă doi părinți echilibrați emoțional, chiar dacă sunt separați și nu prinși într-un permanent război. Mamele trebuie să evite aceste războaie și să nu-și folosească copiii pentru a plăti polițele foștilor parteneri.

Asumarea corectă a rolului de părinte singur – presupune o conștientizare a noii existențe zilnice fără ajutorul partenerului și gestionarea cât mai bună a resurselor proprii de timp și de implicare în relația cu copiii.

Pentru a se acomoda cu această nouă situație, părintele singur are nevoie de ajutor din partea altor persoane apropiate sau din familie și chiar de ajutorul fostului partener.

Gesturile eroice și exagerate care duc la suprasolicitare sau la autovictimizare, ca dealtfel nici cele orgolioase nu își au rostul, pentru că nicio mamă nu trebuie să dea vreun test special de anduranță. Pe plan personal, viața de părinte singur implică inițial o asumare a singuratății, dar pe termen limitat, pe cât posibil, fără a se ajunge la insingurare.

Păstrarea rolului de femeie

Acest rol este o necesitate și nu îl exclude pe cel firesc de mamă. Femeile, după divorț, depun multe eforturi pentru a demonstra că sunt mame “perfecte”, existând doar pentru copiii lor. Doar că asta le face să își neglijeze propriile nevoi emoționale, care se vor acumula și vor tensiona relația cu înșiși copii. O mamă fericită este o femeie împlinită din cât mai multe puncte de vedere.

Fără o viață personală, fără un partener, riscă să devină frustrată, dezamăgită de viața, resemnată sau chiar deprimată, iar aceste trăiri se vor răsfrânge garantat asupra relației cu copiii. Trebuie evitat pericolul de a transforma copiii în parteneri sau în buni prieteni. Ei nu trebuie să se maturizeze forțat sau să fie responsabili de rezolvarea nevoilor emoționale ale mamei.

Redefinirea relației cu tatăl copiilor – este poate partea cea mai dificilă din viață post-divort, dar foarte importantă pentru copii. A avea o relație cu tatăl copiilor presupune respect, întrajutorare și comunicare. Există doi părinți care au de îndeplinit până la capăt acest rol.

Ei trebuie să colaboreze în educarea copiilor, nu să își saboteze reciproc inițiativele. Resentimentele trebuie date la o parte, astfel încât doar grija comună și dragostea pentru copiii lor să îi determine a se comporta ca doi părinți responsabili și atenți la nevoile copiilor.

A fi mama singură este o provocare specială în viața unei femei și se cere tratată cu multă maturitate. Nu trebuie să devină o fugă de viața sau de alte relații și nu trebuie traită nici cu durere, nici cu infatuare. Este doar o condiție specială ce poate fi depașită cu înțelepciune.

Ca și parteneri care se despart, copiii acestora au nevoie să își regăsească liniștea și bucuria unei noi familii, în care să se poate exprima emoțional. Și cum trecutul nu poate fi schimbat, el poate fi doar păstrat frumos în sensul facilitării unui prezent cât mai bun.

Clar este ca starea permanentizată și victimizată de mama singură nu îi ajută pe copii să fie pregătiti pentru viața lor de adult, și nu le oferă un model de relație trăita deplin și asumată, chiar și cu greșelile inerente unei vieți de cuplu.

Înscrie-te la seminarul cu tema Mamă singură – părinte 2 în 1 sau părintele prieten? și vino să dezbatem acest subiect alături de psihoterapeutul Simona Tofan și psihologul Aurora Liiceanu.

Mai multe detalii aici: http://www.avantaje.ro/articol/concurs-primeste-o-invitatie-la-intre-noi-parintii-de-vorba-cu-aurora-liiceanu și pe www.intrenoiparintii.ro.

Text:  Simona Tofan, psihoterapeut, consultant în programul Între noi, părinții 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul