5 mari mituri psihologice desfiinţate

Ne influențează luna plină? Contrariile se atrag? Folosim doar 10% din creier? Iată câteva întrebări la care cercetătorii au încercat să răspundă, căutând dovezi care să confirme sau sa infirme aceste mari mituri. 

mituri psihologice

Desigur, putem crede orice, dar din punct de vedere logic, științific, o afirmație este considerată adevărată dacă este solid argumentată. Între timp,  rămâne doar o opinie. A construi însă atitudini și comportamente pe opinii nefondate se poate dovedi a nu fi în favoarea noastră, pe termen lung. Iată câteva mituri populare care ne pot influența convingerile și comportamentul, consemnate și analizate de o echipă de psihologi: Scott O. Lilienfeld, Steven Jay Linn, John Ruscio, Barry L. Beyerstein.   

Oamenii folosesc doar 10% din capacitatea cerebrală

A crede că atât de multe resurse,  90%,  așteaptă să fie folosite pentru dezvoltare personală și autoperfecționare este un gând plin de speranță și încredere, ceea ce poate explică longevitatea acestui mit. Afirmația că “90% din creier nu este folosit” a fost atribuită psihologului american William James – dar de fapt acesta se referea la potențialul intelectual, și nu la creier. Preluată și mediatizată în mod eronat, afirmația i-a fost ulterior atribuită lui Einstein, care ar fi explicat astfel performanțele sale. De asemenea, la o căutare atentă în arhive, s-a constatat că nu există o astfel de informație.

Este firesc să ne dorim să ne autodepășim, dar această pistă nu pare a fi una productivă. Deși se vinde iluzia că există remedii cerebrale miraculoase și puteri parapsihologice latente în “cei 90% din creier”,  nu există niciun studiu riguros științific care să susțină acest lucru. Cartografierea detaliată a creierului nu a descoperit arii “tăcute”, aflate în așteptarea unor noi atribuții. “Chiar și sarcinile simple necesită, în general, contribuții ale unor arii de procesare răspândite, practic, în întregul creier”, consemnează autorii.

Contrariile se atrag

“Cine se-aseamănă se-adună” și “contrariile se atrag” sunt două afirmații contradictorii, adesea vehiculate. Cinematografia a dus la răspândirea mitului că opusele se atrag, deși realitatea nu pare să confirme această ipoteză. Desigur, anumite diferențe între parteneri pot aduce farmec și bogăție unei relații, existând o bază de asemănări. Însă în cazul în care diferențele de opinii, convingeri și preferințe sunt foarte mari, cuplul va fi supus la grele încercări, pe termen lung. În condițiile în care partenerii unui cuplu se ceartă pe 3 din 10 subiecte, tensiunea și discuțiile în contradictoriu vor deveni o stare constantă în casă.

Pe de altă parte, prea multe asemănări pot duce la plictiseală.

Deși nu există rețete, în concluzie, cercetătorii susțin că “asemănările în ceea ce privește trăsăturile de personalitate nu reprezintă doar un bun factor al atracției inițiale, ci și al stabilității și fericirii maritale.” (Caspi, Herbener, Lazarus).

Scrisul de mână ne dezvăluie caracterul

În căutarea înțelegerii mai profunde a propriei personalități și a celorlalți, oamenii au căutat dintotdeauna metode care să scoată la lumina semnificații ascunse. Probabil că această dorință a contribuit la apariția grafologiei (analiza scrisului), chiromanției (cititului în palmă), fiziognomiei (interpretarea trăsăturilor feței) și a altor practici ca ghicitul în cafea sau în turte de orz.

Grafologia este considerată pseudoștiință, în unele state din lume având o anumită amploare și recunoaștere. La baza acesteia există ideea că anumite caracteristici ale scrisului ar dezvălui trăsături ascunse ale personalității autorului.

Astfel, conform unor grafologi, cârligele mici de la litera a ”ar arata predispoziţia de a fura bunurile celorlalți, a trage liniuța de la t sub forma unui bici ar indica o personalitate sadică, iar o spațiere între cuvinte ar presupune o tendință către izolare. Cei care își încep frazele cu un “Eu mare” ar fi plini de sine, iar buclele mari făcute la literele g și y ar dezvălui o preocupare pentru sex.

În mod evident, nu este tocmai obiectiv să pui o etichetă unei persoane în funcție de o particularitate a scrisului.

Și totuși, cum se explică faptul că cei care solicită o analiză grafologică se regăsesc într-o anumită măsură în interpretarea acesteia?

“Efectul Barnum” încearcă să explice acest lucru: “Ne raportăm la afirmații care se aplică aproape tuturor, ca și cum s-ar referi strict la persoana noastră” (Dickson și Kelly; Furnham și Schofield). Acest efect se bazează pe dorința noastră de a găsi semnificații chiar și în chestiuni lipsite de sens.

Un argument în plus este adus de un studiu în care participanții au evaluat descrieri referitoare la alte persoane, realizate de un grafolog autorizat, și au constatat că sunt valabile și pentru ei înșiși. Mai mult decât atât, alte studii au arătat că grafologii nu reușeau decât întâmplător să identifice trăsături de personalitate și performanțele la locul de muncă ale subiecților.

Când e lună plină, crește numărul infracțiunilor și fenomenelor ciudate

Luna plină este asociată atât cu romatismul, cât și cu misterul și fenomenele ciudate.  Poveștile cu vampiri, iele și strigoi care își fac apariția în nopțile cu lună plină nu sunt deloc rare. În secolul XIX, în Anglia, unii avocați încercau să își apere clienții care săvârșiseră infracțiuni sfătuindu-i să pledeze “nevinovat din cauza lunii pline”, pe motiv că aceasta le-ar fi influențat comportamentul.

Peste 100 de studii care au avut ca obiect “efectul lunii” au fost realizate în încercarea înțelegerii acestui fenomen și a consecințelor sale. S-a constatat, însă, în urma acestora, că nu există dovezi că luna plină ar fi avut legătură cu fenomenele cu care era asociată: crime, alte infracțiuni, sinucideri, probleme psihiatrice, apeluri la centrele de urgență.

Scoase din context, anumite corelații pot contribui la apariția unor  credințe nefondate. De exemplu, o echipă de cercetători a raportat că accidentele în trafic s-au dovedit a fi mai frecvente în timpul nopților cu lună plină, în perioada cercetată. La o privire mai atentă,  s-a constatat că luna plină s-a întâmplat să fie  mult mai des la sfârșit de săptămână, când era mai mult trafic.

Se pare că fenomenul de “corelaţie iluzorie” stă la bază credinței în impactul nociv al lunii pline.  Acesta presupune identificarea unei legături acolo unde ea nu există. Altfel spus, atunci când un eveniment ne confirmă ipotezele, îi dăm mai multă importanţă și vorbim mai mult despre el. Când nu, tindem să-l ignorăm sau să-l reinterpretăm.

Bărbații și femeile comunică în mod complet diferit

Psihologul american John Gray, autor al cărții “Barbaţii sunt de pe Marte și femeile de pe Venus”, este unul dintre promotorii acestui mit – titlul cărții vorbește de la sine. Cartea sa, care subliniază diferențele dintre femei și bărbați, a avut o cifră de vânzări impresionantă, aflându-se în anii ’90 pe locul doi, după Biblie, la nivel global. Această carte nu se bazează, însă, pe anumite cercetări, ci mai degrabă pe observații și intuiții.

Unele dintre diferențele adesea vehiculate între sexe ar fi că femeile sunt mult mai vorbărețe decât bărbații și că dezvăluie mai multe despre ele însele. Studiile arată, însă, că diferențele sunt mici sau nesemnificative.

Sunt femeile mult mai receptive la indiciile non-verbale decât bărbații? Este un da confirmat: femeile receptează mai ușor emoțiile celorlalți. Concluzia autorilor, în aceste condiții, este următoarea: bărbații și femeile comunică într-adevăr în moduri ușor diferite, iar câteva dintre aceste diferențe sunt destul de evidente pentru a conta cu adevărat.”

 

 

Sursă: “50 de mari mituri ale psihologiei populare” Scott O. Lilienfeld, Steven Jay Linn, John Ruscio, Barry L. Beyerstein  

 Autor: Psihoterapeut Alina Tuică   

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie