Triunghiul conjugal – cine e în plus?

IMG_65381-364x500

Un subiect delicat, spinos și dureros în viața fiecărei femei, indiferent de care parte a baricadei se află la un moment dat în viață.

A-man-tă. Aici, în acest spațiu, nu se aruncă cu pietre, nu e loc de sfaturi, de învățături și povețe. Nu se dau pilde și nu arătăm cu degetul, nu facem morală, nu judecăm și categoric nu emitem judecăți de valoare.

Dacă există un lucru asupra căruia știu sigur că are puterea de a ne zdruncina de pereții vieții fără ca noi să ne lecuim vreodată, că ne poate înălța până-n cerurile heruvimilor pentru ca mai apoi să dea de pământ cu noi, rupându-ne în miliarde de bucăți, că ne poate transforma în tot ce n-am visat că suntem capabile, că ne poate modela în forme neștiute, neghicite, neaflate… ei bine, acest lucru e iubirea „ilicită“ pentru un bărbat.

Știm să iubim până la renunțarea de sine, suntem în stare să facem cele mai nebunești sacrificii pentru cel pe care-l iubim, putem să ne umilim, să ne adaptăm unor situații de neacceptat, putem să fim oarbe să nu vedem realitatea și surde să nu auzim adevărul, putem crea scenarii fantastice, putem inventa soluții, putem adăuga kilometri întregi aripilor când plonjăm euforice către el.

Când te topești ca o lumânare de dorul lui, când ai vrea să-l transformi în atomi și molecule și să-l injectezi în propria-ți venă, când închizi ochii și-i simți mâinile cum te cuprind de coapse, în momentul acela   cuvântul amantă pentru tine nu mai are nici o însemnătate. Consideri că imensa ta dragoste pentru el te purifică asemeni unui catharsis și brusc nu mai dai doi bani pe sfânta regulă „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu desfacă…“ în care credeai cu sfințenie cândva.

Uite ce-a făcut iubirea din tine! Ți-a făcut sufletul și mintea franjuri-franjuri și ți-ai pierdut drumul, ai și uitat ce fel de om erai înainte să-l iubești pe el. Obsesia de a-l face omul tău te răcâie pe interior și te arde latent precum arsenicul, scoți flăcări pe ochi, te miști ca un adevărat prădător și-ți calculezi mișcările ca la șah.

Îți spui că acest bărbat va fi al tău, indiferent ce trebuie să faci și cum trebuie să-l convingi că locul lui e lângă tine… și nu lângă ea. Ești mai bună, mai atentă cu el, mai mișto în pat, mai puțin obosită, mai odihnită, mai dornică, îi spui în fiecare zi că e un zeu, ești veselă și fericită, ești sensibilă, delicată, ești… altceva, și el va observa într-un final lucrul acesta. Și atunci va fi al tău cu totul.

Atunci poți să-l furi definitiv. Când ești prinsă în acest tango indecent și pasional moralitatea ți se pare desuetă. În definitiv, tu dansezi mai bine tango, nu? Deci să câștige cel mai bun, așa îți spui amețită de atâtea piruete și îmbătată de șoapte, declarații fierbinți și de îndrăzneala lui de a visa la o viață cu tine.

Ești îndrăgostită de un bărbat însurat, dar pentru tine acest cuvânt este asemenea unei boli, trebuie să-l vindeci de această însurătoare, are nevoie de tratament… iubitul meu are varicelă, trebuie să mai stea puțin la pat și apoi o să poată ieși în lume cu mine de braț. Îmi trebuie răbdare. Multă răbdare. O să-l ajut să-i treacă… îl vindec eu!

Ceea ce nu știi tu, pentru că n-ai cum s-o vezi în această vâltoare erotico-amoroasă, este că nu ești neapărat o norocoasă, nimic din ce faci nu e de urmat sau invidiat. Pentru că sufletul tău s-a împiedicat de al unui bărbat care aparține altei femei, iar acesta este cel mai teribil ghinion care ți se putea întâmpla în viață.

Este asemeni unui blestem și nu știi cât ești de puternică să te dezlegi de el. Dumnezeule mare și Atotputernic, cum să punem cătușe iubirii, când nu e cea care trebuie din punct de vedere moral și religios? Când nu e cea care ne așteaptă acasă? Cum oprim un boboc de floare să nu se deschidă? Cum să facem sufletul să nu vibreze, inima să nu mai tremure și cum stingem lava care mocnește înăuntru? Cum spargem nodul din capul pieptului și cum oprim imaginația să nu mai zburde nestingherită prin sertarele indecente ale minții?

Știu cu siguranță că nu există nimic mai periculos ca dragostea aceea care te pârjolește asemenea unui taifun. Ceea ce nu sunt convinsă că știu este ce se află dincolo de acest taifun, când natura se potolește și viața își reia cursul firesc și molcom…

Cine strânge resturile, cine face curățenie și de fapt, ce mai rămâne din tine după un astfel de taifun? Cine plătește daunele și care dintre voi doi va fi tras la răspundere? Tu, că ai îndrăznit și-ai poftit la ceva ce nu era al tău sau el, care nu și-a respectat cuvântul în fața soției, în fața lui Dumnezeu, în virtutea legilor pământului?

Și dacă mult prea iubitul tău amant are acasă un copil sau mai mulți, cum de te mai poți concentra la piruetele tangoului fără să-ți fie frică de ziua când negura remușcărilor îți va îngropa sufletul de viu?!? Oare atât de naive să fim… să nu ne dăm seama că nimic nu rămâne neplătit pe lumea asta?

Autor: Florentina Muşat

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii