3 castele bântuite din România

Adevarate comori ale arhitecturii vechi, încarcate de istorie si marturii din epoci apuse, castelele si conacele boieresti spun povesti captivante. Greu de crezut, legendele despre suflete ratacitoare poarta în ele totusi un sâmbure de adevar…

castel-corvini

foto Castelul Corvinilor via Shutterstock

Povesti stranii, cu personaje fabuloase si fapte întunecate, înconjoara zidurile de nepatruns ale Castelului Corvinilor. În pragul serii, liliecii ies din hrubele palatului si scrâsnete metalice se aud în urma lor, prin salile reci de piatra, pe unde bântuie sufletele nefericite. Batrânii spun ca sunt lanțurile prizonierilor schingiuiți în fortareața castelului, fara speranța de a mai vedea vreodata cerul liber. Iancu de Hunedoara a ordonat înca de la începutul construcției, în 1440, sa fie zidite catacombe înguste si înfricosatoare, temnițe si camere de tortura. Ani de-a rândul, marețul castel a fost folosit drept închisoare, iar în curtea interioara aveau loc execuții sângeroase.

Pâna si arhitectura lui, inspirata de stilul gotic masiv si sumbru, cu ferestre înguste si turnuri amețitoare, raspândea teama în rândurile dusmanilor. Mulți si-au gasit sfârsitul sub zidurile lui, iar nefericiții care erau aruncați în temnițe traiau în agonie, fara sansa de scapare.

Suflete chinuite bântuie castelul

Marturie sta soarta celor trei prizonieri turci, carora voievodul le-a promis libertatea daca sapa o fântâna si aduc apa în castel. Prizonierii s-au învoit pe data cu gândul ca vor scapa de chin în câteva luni. Dar au avut nevoie de 15 ani si de un efort supraomenesc sa sfredeleasca stânca si sa dea de izvor. Iar libertatea promisa s-a transformat în sentința de moarte. De teama ca prizonierii ar fi divulgat tainele castelului, soția voievodului, Elisabeta, a ordonat uciderea lor.

De atunci, vaietele condamnaților înselați se aud noaptea în preajma fântânii, însoțite de zanganitul straniu al lanțurilor. Naluci de fum se arata uneori la geamurile înguste, spun vorbe din batrâni, adunate de la localnicii care au cercetat castelul noaptea. Nu de puține ori, o rupeau la goana, îngroziți de soaptele înghețate care se auzeau din pereți. Legenda spune ca un calugar a fost zidit de viu în turnul Capistrano, dupa ce Iancu de Hunedoara a aflat ca tragea cu urechea la sedințele secrete din Sala Dietei. Spiritul lui mai cauta si acum o cale de scapare din strânsoarea pietrei.

O iubire nefericită

Povesti atât de înfricosatoare ca ale Castelului din Hunedoara cu greu mai gasesti în țara. Dar nu-i castel în România sa nu aiba macar o legenda despre suflete ratacitoare dupa moarte. Mai puțin sumbra, dar poate mult mai trista, este povestea unei femei chinuite de dor, care a stapânit pe vremuri Conacul Bellu din Urlați. Odette era o franțuzoaica frumoasa, casatorita cu George Bellu, unul dintre ultimii mostenitori ai conacului si nepot al lui Alexandru Bellu. Se pare ca Odette si George au locuit câțiva ani la conacul din Urlați, vreme în care iubirea lor, care se aprinsese în Franța, s-a stins.

Mare crai, dupa cum vorbeau cârcotasii, George petrecea înconjurat de femei frumoase. Ba chiar se spune ca a avut copii din flori, pe care nu i-a recunoscut. Odette suferea cu atât mai mult din cauza infi delitații soțului, cu cât ea nu îi putea darui copii. Ramasa vaduva, femeia a murit saraca prin 1980, dupa ce comunistii confiscasera averea familiei. Iar marele conac, în care Odette îsi plânsese nefericirea, s-a distrus în întregime dupa cutremurul din 1940. Dar satenii spun ca sufletul neîmpacat al femeii a ramas legat de aceste locuri si bântuie casa de vara, ultima construcție ramasa în picioare din domeniul Bellu.

Castelul unui spirit nemuritor

Iulia Hasdeu este una dintre figurile feminine memorabile, în jurul careia pasiunea pentru spiritism a tatalui a țesut un adevarat mit. Copil precoce, cu abilitați geniale, Iulia stia la doi ani si jumatate sa citeasca si recita poezii. La 16 ani, avea diploma de bacalaureat si devenea prima studenta românca de la Sorbona. Spre disperarea parinților ei, Iulia se îmbolnaveste însa de tuberculoza si moare la vârsta de 18 ani. Pentru academicianul Bogdan Petriceicu Hasdeu pierderea unicului copil, înzestrat cu un talent literar si muzical deosebit, a fost greu de suportat.

Marele filolog a gasit refugiu în credințele oculte, sperând ca spiritismul sa îl ajute sa comunice cu Iulia dincolo de moarte. Asa a început construcția castelului straniu din Câmpina, pe care l-a împodobit cu simboluri magice si religioase. Planul construcției i-a fost dictat lui Hasdeu de fiica sa în timpul unor sedințe de spiritism. Legenda spune ca Iulia, care a murit cu sufletul împacat, se întorcea deoseori în casa sa-i cânte la pian parintelui si sa-i aline durerea. Cei doi vorbeau adesea lânga altar, vegheați de statuia în marime naturala a unui Iisus blajin. De altfel, statuia Domnului a fost singura care a scapat dupa ce castelul, lasat în voia sorții, a fost jefuit si distrus. Carțile de valoare, picturile si mobilierul, tot ceea ce lasase în urma marele carturar, au fost furate dupa razboi, dar spiritul Iuliei dainuie si azi între zidurile cenusii. Noaptea târziu, se mai aud acordurile unui pian la care tânara cânta ca un înger…

 

Sursa: Libertatea pentru femei.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber