Avantaje

Irina Nicolau. A construit, impreuna cu Horia Bernea, Muzeul Taranului Roman, asa cum il stim astazi. Era filolog, etnolog, scriitor, dar asta conteaza mai putin. Era profesor de oameni. Irina m-a chemat la ea intr-o vreme in care incercam sa-mi imbogatesc lecturile si mi-a vorbit, bulversandu-ma, despre lucrurile care conteaza cu adevarat. Au fost cele mai dense opt ceasuri din viata mea. Traia intr-o lume frumoasa si ade­va­rata, cu care eu nu aveam nici o legatura. O lume in care frumosul era premeditat si in care oamenii isi foloseau timpul cu sens. Ii placea sa „sa­­deasca“ si visa mereu pe termen lung. A fost primul om care a crezut ne­­con­­ditionat in mine. Ii datorez aproape tot din ceea ce sunt azi.

Asociatia Erudio. E un proiect unic in Romania, o scoala ca­­re incearca sa creeze punti intre lumea afacerilor si cea a creativitatii. Am avut sansa de a fi bursier al primului program lansat de asociatie, Eris­­ma, si am cunoscut oameni extraordinari ca Oana Pellea, Ioana Parvulescu, Andrei Plesu, Mircea Cartarescu, Horia Patapievici, Liviu Papadima. A fost o experienta iesita din comun sa-i vezi pe fiecare relationand cu un public care nu le este propriu, cu oameni care lucreaza in companii sau care fac afaceri. La Erisma am intalnit prima scoala unde, cu adevarat, „nu se stie cine da si cine primeste“. Tot la Asociatia Erudio am cunoscut cativa oameni pe care-i urmaresc, ii admir foarte tare si in ale caror sfaturi ma incred: Miki Ginju, Cosmin Alexandru, Adrian Stanciu. Fara astfel de modele, n-as sti nici azi ce vreau sa fac cu viata mea.

Oana Pellea este singura femeie pe care o iubesc 24/24, in fiecare zi lucratoare, in toate weekend-urile si de toate sarbatorile legale. O iubesc nonstop si ii spun prea rar lucrul asta. In sufletul meu exista o in­­capere cu mate care nu zgarie niciodata si care-i torc numele. Nu e nici o in­­­tamplare ca s-a nascut in aceeasi zi cu Irina Nicolau, pentru ca nasterile si trecerile nu sunt niciodata intamplatoare. Irina m-a invatat sa fiu trebnic, sa nu baltesc, iar Oana m-a invatat sa-mi vad de treaba cu bucurie, zambind. De cand am cunoscut-o, nu ma mai mir ca lucrurile se intampla usor. Incerc doar ca gestul care le provoaca sa fie cat mai delicat. Ca totul in viata, cum zice ea. Oana plange frumos si rade in hohote, iar ochii sufletului ei sunt mereu umezi. Cand nu este langa mine, imi ploua in gura a dor, a caldura si a joaca.

Marina Sturdza. Ne stim de prea putina vreme, dar am in­­dra­­git-o din prima clipa. Caldura vocii, seninul privirii si delicatetea cu care isi alege cuvintele te fac sa i te incredintezi complet si sa vrei sa stii mai multe despre destinul ei. A avut o viata cum cred ca multi isi doresc, schimband profesiile si continentele cu o fluenta pe care o pastreaza si azi. Din anii ‘90, ajuta mai multe organizatii caritabile nationale si in­­ter­nationale cu aceeasi pricepere cu care a condus afaceri multinatio­­nale sau organizatii interguvernamentale. In 2006, Comisia Europeana i-a decernat Premiul pentru Reusite Umanitare Remarcabile ale Femeilor din Europa, iar anul acesta am avut onoarea sa-i prezint, in numele revistei avantaje, premiul Femeia Anului 2008 – la categoria Implicare si Responsabilitate Sociala. Este o femeie al carei destin ma inspira si a carei prietenie o pretuiesc.

Catalina Ioancea; Foto: arhiva personala, arhiva Edipresse, Ionut Staicu