Trio infernal: eu, mama si iubitul

Home > Relatii > Sfatul expertului

Print Trimite unui prieten Comenteaza

Trio infernal: eu, mama si iubitul (santaj sentimental). Eu: 27 de ani, traiesc la Paris de 5 ani cu prietenul meu francez, viata profesionala reusita. Mama: 51 de ani, traieste in Romania cu tatal meu, conditie modesta (m-au crescut cu multe sacrificii), protectoare si iubitoare, foarte prezenta in viata mea. El: 26 de ani, pozitie buna, iubitor si respectuos, devotat si … negru. Ultimul aspect a bulversat existenta intregii mele familii.

Sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 5 ani, m-a cerut in casatorie, ne cunoastem foarte bine si am evoluat impreuna din perioada studentiei. Parintii mei (sau mai degraba mama) au fost de la inceput impotriva acestei relatii. Anii s-au scurs, momentele de cearta alternand cu cele de accalmie.

Mama imi repeta ca i-am uitat si ca este de datoria mea sa le rasplatesc toate eforturile facuta in viata (financiare si altele) care mi-au permis sa-mi ating ambitiile profesionale oferindu-le un ginere convenabil (traducere alb). Rasplata: o familie fericita, cu nunta, cu nepotei, cu vizite dese (chiar daca nici pana acum nu mi-au ierat faptul ca nu m-am intors in Romania dupa ce mi-am terminat studiile).

Viziunea lor de viata fericita nu este foarte departe de a mea, si chiar imi doream ca lucrurile sa evolueze in acest sens. Imi doresc sa ii am aproape si ii iubesc chiar daca nu o arat. Ne hotarasem cu prietenul meu sa cumparam un apartement si avem planuri de casatorie.

Mama a venit la Paris in vizita (pentru a patra oara), cu asa-zise intentii bune, cu cadouri, sa ne ajute, sa ne dea sfaturi pentru cumparare etc. Am petrecut trei zile minuate si mi s-a parut chiar sincera, dupa care a reinceput infernul: « ca nu este bun pentru mine, cat sunt eu de frumosasa si desteapta », « ca ea nu-l suporta si ca nu va suporta nici copii nostri care ii vor semana », « ca i-am lasat singuri si ca am facut o alegera fara sa ma gandesc la consecinte », « ca suferim cu totii » etc.

Adevarul este ca suferim cu totii. Asa ca mi-a impuns un ultimatum: ora il parasesc si-mi gasesc un alb, de conditie buna, si sa traim cu totii feiriciti, ori ei vor intrerupe orice legatura cu mine. Daca pana acum am sperat si m-am rugat ca lucrurile sa se aranjeze, am ajuns intr-o situatie in care chiar nu vad o iesire convenabila pentru toti iar eu nu prea mai am puterea necesara. Ma doare inima sa-i vad tristi, ma doare inima si pentru ca nu sunt inteleasa. Va multumesc pentru sfatul dumneavoastra.

Badea, 27, aubervilliers

Expertul nostru Cristina Calarasanu, va raspunde:

Intr-adevar imi pare ca situatia este extrem de tensionta si de incurcata, ceea ce genereaza si starile pe care le parcurgeti: neputinta, tristete, confuzie, disperare, cu alte cuvinte o situatie infernala asa cum imi scrieti. Acest lucru genereaza foarte multa suferinta si mai ales foarte multa presiune pe care o resimtiti pana la a ajunge la epuizare.

Este poate un moment bun pentru a incerca sa iesiti din acest cerc vicios, in care fiecare isi doreste ceva de la dvs si reclama sa ii dati, si sa vedeti ce va doriti dvs din toate aceste lucruri care se intampla.

Este ca si cum toti ar fi depozitat toate dorintele in dvs si v-ar fi dat sa le purtati ca o povara. Alegeti dintre ele doar pe cele care va apartin. Ce simtiti ca va doriti sa faceti? Cum vedeti lucrurile? Daca vreti ca ele sa se aranjeze, dvs sunteti singura care o puteti face plecand de la ceea ce simtiti.

In incercarea de a-i multumi pe toti, veti reusi doar sa cresteti presiunea si confuzia aferente unei situatii imposibile. In fapt, este suficient sa va multumiti pe dvs. Incercati sa vorbiti cu ei, sa le comunicati cum simtiti si ce decizii veti lua ca urmare a ceea ce va doriti.