Nu vreau sa mai traiesc degeaba!

Bookmark and Share
 

Seara buna! Am sa incerc pe scurt sa va relatez povestea mea in speranta de a primi o sugestie care sa ma lumineze. Am 43 de ani si o fetita (20) care este studenta in anul II. M-am casatorit in ultimul an de facultate cu un baiat pe care l-a placut familia mea, eu nu simteam atunci ca ar fi momentul sa fac acel pas. Fara o experienta de viata, secondata de familia mea care lua mereu deciziile, tentatiile de la acea vreme au dus incet la destramarea casniciei.

A durat doar sapte ani si eu atunci nici nu-mi imaginam ce vor insemna anii urmatori. Credeam ca sunt tanara, ca in viata mea va aparea marea iubire dar realitatea a fost ca am ramas singura, cu o locuinta inceputa si neachitata la acea vreme, cu responsabilitatea de a creste si educa un copil. In toti acesti ani mama mi-a fost alaturi dar in viata mea nu a aparut nici un barbat in care sa am incredere deplina ca pot construi cu el ceva mai departe.

Ce s-a intamplat cu ex sotul meu? S-a mutat cu serviciul in orasul unde locuiau parintii lui, a contribuit mereu modest la cresterea fetitei. Apoi a cunoscut o femeie care a ramas insarcinata si a urmat o casatorie. Avea sa i se nasca un fiu iar el era deja pe punctul de plecare spre Canada.Asa se face ca a plecat departe, la 10.000 km de noi. Nu am cunoscut-o niciodata pe aceasta sotie dar tot ceea ce am simtit a fost incercarea ei de a-l rupe de copilul nostru, scrisorile trimise dupa care fata plingea mereu cand termina de citit, telefoane care de multe ori se terminau cu lacrimi.

Dupa ani de zile el a revenit in Romania, a fost singura oara cand ne-am vazut in ultimii 8 ani. Singur, fara o poza cu familia, cu copilul. Casnicia parea ca nu merge dar el ne explica ca are de intretinut o familie, fiind unic intretinator. A ramas o seara la noi, practic a venit din orasul lui sa ne vedem, l-am primit cu toata familia ca pe vremuri. In toti acesti ani, fata noastra si-a petrecut vacantele la parintii lui, nu am rupt macar o clipa legatura cu bunicii de pe tata.

Anul trecut tatal isi invita fata in Canada, a vrut sa o rasplateasca cumva dupa examenul de bacalaureat si facultate. Dar din varii motive nu a fost posibil sa mearga, anul acesta a invitat-o iar, peste cateva zile se vor revedea. Insa, ceea ce am aflat cu putin timp inaintea plecarii este ca in momentul de fata el este in divort. Practic doua casatorii care se destrama cam la acelasi numar de ani, aprox. 7! Lectia mea de viata este ca am gresit cand mi-am destramat familia atat de usor. Nu am pretuit-o si paradoxal, am repetat de cateva ori ca daca ar fi sa mai fac pasul asta o data l-as face tot alaturi de el. Insa intre noi comunicarea este acum la nivel zero.

Imi doresc sa avem din nou familia care am destramat-o odata. Poate nu e momentul, poate nu e bine. Nu stiu. As putea ca intr-un anumit moment sa-mi iau inima in dinti si sa-i scriu. Dar astfel de lucruri nu se rezolva printr-un e-mail. Iar daca raspunsul lui ar fi un nu hotarat va dati seama cum m-as simti. As vrea sa stie ce-mi doresc nu pentru a primi un raspuns ci pentru ca viata este uneori prea scurta si am irosit atata. Parca nu vreau sa mai traiesc degeaba! Va multumesc!

Almasanu, 43, Iasi

Expertul nostru Cristina Calarasanu, va raspunde:

Sunt foarte mult lucruri care s-au petrecut cu dvs si cu familia dvs care a parcurs mai multe etape. Toate aceste etape (casatoria, nasterea copilului, divortul, recasatoria sotului, nasterea copilului lui, revederea) sunt incarcate de trairi amestecate (confuzie, furie, tristete, regret, nostalgie, bucurie) pe care dvs nu le-ati putut exprima, dat fiind comunicarea precara de care vorbeati. Chiar daca o familie alege sa se separe, exista legaturi care se pastreaza, ramane rolul de parinte pe care il aveti in comun, raman amintiri si goluri care asteapta poate un moment in care sa poate fi repovestite, intelese intr-un alt fel.

Inteleg din cele ce imi scrieti ca exista o suferinta pe care o impartiti cu totii si de asemenea ca nu exista o modalitate de a vorbi despre aceasta suferinta. Fiecare cauta sa reia legatura si sa inteleaga ce s-a intamplat cu celalalt si totusi sunt mereu obstacole.

Este bine sa va aplecati asupra a ceea ce simtiti, si in masura in care aceste trairi capata o forma sa gasiti o modalitate de a le comunica atat cu fiica cat si cu fostul sot. Nu putem schimba trecutul, nici anticipa ce va fi in viitor. Nu exista o garantie sau o reteta a unui solutii care sa recreeze ceea ce s-a pierdut. Dar impreuna puteti intelege ce aveti acum in comun, ce sentimente va unesc si cum pot evolua aceste relatii. Insa pentru aceasta este necesar ca si celalalt sa stie ce simtiti si ce va doriti.
 

Data publicarii:2009-09-22

Adauga comentariu

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Introduceti numarul din imagine

Cod captcha invalid!

Curry de pui cu linte galbenă Vă propun o rețetă interesantă, originară din Pakistan și nordul...

SATI