Avantaje

Bogdan Mihai nu este o curiozitate a muzicii. Ceea ce face el nu tine nici de miracol, nici de magie sau de geniu. |ine de un har din nastere, de un talent uluitor, slefuit pana la perfectiune in ore nesfarsite de studiu. L-am cunoscut in culisele Operei Nationale, intr-o zi de repetitii: decoruri complicate, stucaturi aurite, scari ample, mochetate, draperii groase, de catifea, si pasaje care duc spre sala mare, Invelita acum intr-o cortina de liniste grea.

Vorbe Incete, aproape soptite cu un fel de respect, si de peste tot, de dincolo de usile salilor de repetitii, se aude muzica. Ritmuri largi, voci urcate amplu, apoi retezate brusc, sunete unduitoare sau sincopate, vocalize parca fara sfarsit, acorduri mangaietoare sau game complicate, tumultuoase, de clape lovite cu virtuozitate.

„AM AVUT MULT NOROC IN VIATA“. Imaginea lui Bogdan a fost una surprinzatoare.Stiam despre el ca este o „raritate“ a muzicii, fiind unul dintre cei trei tenori din lume care pot sa cante aria finala a „Barbierului din Sevilla“, considerata cea mai dificila piesa de opera care, de aceea, nu se canta practic niciodata, si ca, la doar 26 de ani, este cel mai tanar solist de opera din Romania. Asa ca ma asteptam, nu stiu de ce, sa fie extrem de serios, chiar sever, cu ochelari grosi si cravata neagra, aplecat peste teancuri groase de partituri si cufundat in studii muzicale complicate, fredonand arii pe care doar el le aude.

Cand colo, „Contele Almaviva“, asa cu ii spun prietenii, este un tanar elegant, frumos ca un actor de la Hollywood, subtire, fragil si cu sclipiri jucause in ochii adanci, care chicoteste vesel la nedumeririle mele, mereu cu o replica pe buze si care nu sta o clipa locului. Un soi de argint viu ce pare ca n-are o clipa de astampar, dar care, in ciuda varstei, se impune prin prezenta.