Copiii mei vor parasi cuibul. Eu ce ma fac?
Pentru un parinte e important sa stie cand s-a incheiat rolul lui si sa se retraga. Psihologul Carmen Demi dezbate problema desprinderii copiilor de familia din care provin.

PROBLEMA
Violeta are 47 de ani, e casatorita cu Andrei si au 2 copii. Monica, fiica cea mare, are 27 de ani, s-a casatorit si a plecat de acasa, iar Dan, mezinul, are 23 de ani si sta cu parintii, iar Violeta se teme de ziua in care si el va parasi caminul.
CARMEN – Cum te-ai simtit cand a plecat de acasa fiica ta?
VIOLETA – Nu suportam gandul ca pleaca. Pentru ca Monica era inca adolescenta cand l-a cunoscut pe sotul ei, i-am convins sa locuiasca cu noi un timp. Si eu si sotul meu ne dorim sa avem casa plina.
CARMEN – Dan si-a dorit pana acum sa se mute de acasa?
VIOLETA – S-a mutat impreuna cu un coleg intr-un apartament, dupa ce au terminat liceul. Dar dupa un timp a revenit. Stiu ca e de moda veche sa ne vrem copiii alaturi si dupa ce termina scoala.
CARMEN – Cum sunt relatiile copiilor tai inainte de casatorie, si cum crezi ca ar trebui sa fie? Dan a venit acasa cu prietena?
VIOLETA – Nu. Eu cred ca aici, in Romania, cultura in care ne-am format ne face mai conservatori. Atunci cand Dan are o prietena, incerc sa adun informatii despre ea si familia ei, inainte de a accepta sa vina in vizita la noi.
CARMEN – Cu cat le dai copiilor mai tarziu si mai greu drumul sa se descurce singuri in viata, cu atat le va fi mai dificil sa isi gaseasca propriul drum. Toti parintii au sentimente de pierdere si chiar anxietate atunci cand copiii pleaca de acasa, chiar daca au crescut si sunt adulti. Solutia e ca parintii sa isi dezvolte abilitati de a-si gestiona propriile trairi, timpul pe care il au liber si propria viata, in lipsa copiilor, oferindu-le increderea si binecuvantarea de a-ti construi propriul drum.
VIOLETA – Usor de zis, greu de facut! Cred ca nu ar trebui sa punem presiune pe copii sa plece de acasa dupa ce termina scoala. Cred ca parintii ar trebui sa fie in continuare prezenti pentru ei, sa ii protejeze.
CARMEN – Te ingrijoreaza gandul ca intr-o zi ar putea sa nu se mai intoarca acasa la cina si ar putea sa isi faca singuri viata in alta parte, fara voi? Eu cred ca ai nevoie de putin sprijin pentru a invata sa le lasi spatiu pentru a-si descoperi propriile lor drumuri.
Sa fim buni parinti inseamna de multe ori sa facem un pas in spate si sa ii lasam pe ei sa preia controlul vietii lor. Altfel, in loc sa-i ajutam, le punem piedici!
VIOLETA – Nici sotul meu nu e de acord sa-i lasam sa plece de acasa inainte de casatorie.Vreau sa fiu sigura ca fata cu care se va casatori baiatul meu e suficient de buna ca sa il merite.
CARMEN – Suna ca si cum el ar trebui sa plece de langa voi doar atunci cand va gasi o femeie care sa tina locul mamei. Ofera copiilor mai mult spatiu si libertate. Altfel risti sa ii pierzi, mai ales daca fac alegeri cu care nu esti de acord. Pregateste-te sa le dai drumul putin cate putin.
Una dintre cele mai apreciate calitati ale unui parinte e aceea de a sti cand s-a incheiat jobul lui in relatia cu copiii. E acel moment cand, stand impreuna cu sotul tau, incepesi sa va bucurati mai mult unul de celalalt, in timp ce copiii vostri exploreaza lumea si viata in felul si pe drumul lor, asa cum cred ei de cuviinta.
Sindromul cuibului parasit afecteaza mai ales mamele. E important sa nu faci din copii unicul tau scop in viata.
CE AR TREBUI SA FACA?
Sfatul cititoarelor
SA FIE MAI APROPIATA DE COPII
Ar trebui ca Violeta sa se intalneasca cu prietena lui Dan. In felul acesta ar putea sa afle mai multe despre fata respectiva, dar ar putea in acelasi timp sa petreaca un timp placut impreuna cu cei doi iubiti si familia lor, asa cum isi doreste. Maria, 33 de ani.
SA AIBA TOTUSI CASE SEPARATE
Sa cumpere o casa pentru copii alaturi de a lor. Eu o inteleg foarte bine, pentru ca la fel gandesc si eu. As dori ca baietii mei sa nu plece niciodata de langa noi. Si iau in serios optiunea de a le cumpara copiilor o casa cat mai aproape de noi, astfel incat dupa casatorie sa ne putem vedea cat mai des. Iuliana, 38 ani.
SA LE DEA DRUMUL SA ZBOARE
Anul trecut am trecut prin asa ceva, cand baiatul a plecat de acasa. Mi-a fost greu si inca mi-e dor de el. Dar in acelasi timp sunt asa de mandra sa vad cat de mult s-a maturizat de cand se descurca singur! Copiii stiu ca, oricand au nevoie, se pot baza pe dragostea si prezenta voastra. Laura, 37 ani.
Foto: © shutterstock
Ultimele 10 articole din aceasta categorie
- Cu socrii sub acelasi acoperis
- Copiii mei vor parasi cuibul. Eu ce ma fac?
- Ajutati-ma sa fiu un pic mai calma!
- Cand parintii s-au hotarat sa divorteze
- Criza in familie - o oportunitate de evolutie in cuplu
- Relatiile intre frati: dragostea si rivalitatea fraterna
- E OK pentru o mama sa aiba un copil favorit?
- „Amandoi am decis ca nu vrem sa avem copii”
- Pentru armonie in cuplu... „dormim in camere separate”
- Am reinventat legile unei relatii
Cele mai citite articole
- Rochii pentru toate siluetele
- Pregatiri de primavara: incaltaminte noua
- Culorile tari se poarta iarna!
- Tricotaje calduroase pentru zile friguroase
- Cele mai fanteziste bratari
- Horoscopul anului 2012
- Tricotaje pentru ocazii speciale
- Tinute de petrecere
- Designerul Maria Lucia Hohan lanseaza colectia primavara /vara 2012
- Silueta de vedeta cu Fit&Famous by Luminita Nicolescu




