Avantaje

„Eu merg la munca, el sta acasa”
Andreea Craiu, 35 ani, din Bucuresti, e director executiv la o firma de productie pentru panouri publicitare si e casatorita de 5 ani cu Radu, inginer. Au o fetita de un an, iar Radu e bona cu program permanent.

Aveam 27 de ani cand l-am intalnit pe Radu si, la vremea respectiva, eram recent divortata, dupa o casnicie de trei ani, care s-a sfarsit brusc pentru ca fostul meu sot nu era de acord cu stilul meu de viata agitat, cu orele prelungite de lucru, weekend-urile ratate din cauza deadline-urilor stranse. Desi pornisem cu multe sperante in acest mariaj, s-au spulberat cand el mi-a spus ca nu mai suporta serviciul meu si ca nu e dispus sa mai tolereze absenta mea prelungita.

Desi, la vremea respectiva, ma straduiam sa ajung mai repede acasa si sa petrecem mai mult timp impreuna, el mi-a spus ca s-a pierdut rabdarea si vrea sa plece. Ceea ce a si facut imediat, iar in cateva zile avocatul lui m-a sunat si m-a intrebat daca sunt de acord sa semnez actele de divort. De atunci, fostul sot nu m-a mai cautat niciodata.

Eram derutata, confuza, mahnita de felul in care se incheiase relatia. Mi-era greu sa accept ca totul se sfarsise, fara ca el sa nu faca vreun efort de a salva casnicia. Ma refugiasem in munca, era cel mai bun mod de a uita de esecul meu... In acest context, l-am cunoscut pe Radu, actualul sot, cu care firma la care lucram avea un contract de colaborare.

Ne-am imprietenit repede, ieseam deseori in oras, iar cererea in casatorie a venit la doar trei luni de cand ne cunosteam. El stia de toate problemele mele, stia ca jobul meu era solicitant si mi-a promis ca asta nu il va deranja vreodata. Si s-a tinut de cuvant... Ne-am casatorit curand, a venit si criza economica, iar mica afacere a lui Radu a sucombat rapid.

Eu eram deja insarcinata, la scurt timp s-a nascut Lidia, iar Radu si-a luat angajamentul de a se ocupa exclusiv de copil, dupa intoarcerea mea la munca, pe vremea cand bebelusul avea doar patru luni. Fara ajutorul bunicilor, doar cu experienta pe care a deprins-o alaturi de mine, cand ne ocupam amandoi de ea. E un tata atent, devotat, informat si nu s-a pus niciodata problema ca ar fi sub demnitatea lui sa se ocupe de copil.

Micuta Lidia n-ar fi putut avea o bona mai buna decat propriul ei tata.

Florina Paraschiv
Foto: shutterstock